BIBERON ANTI-ALCOOLICI

S-a inventat biberonul care înțarcă bebelușii de lactoză și adulții de alcool. Tragi de el ca de sfârcul de la păpușa gonflabilă și nu vine nimic. Până adormi epuizat cu siliconu-n gură.

Copiii primesc lapte fără lactoză, adulții — viață fără gust. Și, pe fundal, societatea suge cu nesaț din biberonul anti-alcoolici, în timp ce-și toarnă pe ascuns câte o cinzeacă de tărie în cafea.

În sfârșit, omenirea a evoluat. După mii de ani de progres, războaie, revoluții și carduri de fidelitate la Mega, s-a inventat biberonul universal: acela care te înțarcă și de lactoză, și de alcool, și — cu puțin noroc — de iluzii.

Se numește Biberonul anti-alcoolici 2026. Tragi de el ca de sfârcul unei păpuși gonflabile până-l învinețești și tot nu iese nimic. Da nimic! Doar un scârțâit jalnic de balon răsucit și un gust făinos de talc. E gol, steril și creează dependență.

Producătorii spun că e o „experiență senzorială minimalistă” — adică exact ce trăiește un tânăr poet într-un frigider de garsonieră din București. Invenția se recomandă bebelușilor care au intoleranță la lapte și adulților care au intoleranță la realitate.

Guvernul l-a introdus deja în programul „România fără sfârc”. În școli, copiii vor învăța la ora de Educație Emoțională să tragă din biberon și să accepte golul existențial cu maturitate. În penitenciare, înlocuiește țigările. În Parlament, se suge din el în timpul ședințelor, pentru că oricum nu curge nimic – nici idei legislative, nici idei de delapidare bugetară.

Societatea civilă e împărțită: unii spun că e simbolul decadenței, alții — al mântuirii. Psihologii aplaudă isterici. Preoții sfințesc cu fum de cădelniță. Influencerii fac despachetare de produs. În final, toți adorm cu siliconu-n gură, epuizați, visând că într-o zi, poate, poate, o să curgă totuși ceva. Măcar un strop de sens.

Produsul a fost lansat cu fast, la o conferință sponsorizată de Ministerul Sugacilor și de o companie farmaceutică cu sloganul:
„Dacă nu te putem înțărca, măcar să te obișnuim cu subtu-n gol.”

Publicul a izbucnit în aplauze. Unii au gemut subțire. Alții au plâns gros. Restul au urcat pe scenă pentru reducere la pachetul promoțional: „Sugi nu sugi, biberonul tot se-nfundă!”.

În curând, guvernul va lansa o nouă lege: interzicerea amețelii spontane.
Oricine râde prea tare sau visează în spirală va fi amendat pentru comportament fermentat. Vom trăi într-o lume perfectibilă: searbădă, sterilă și minuțios amprentată.

Și, când se va lăsa seara, când ficatul ne va bate obrazul că nu mai are ce distila, vom ridica biberonul spre bec și vom striga:
— “Să trăiască sobrietatea! Moarte plăcerii care ne făcea oameni!”

Țara asta s-a născut mahmură, dar a ajuns să sugă la furtun când s-a-nfundat cepul la butoi. Biberonul anti-alcoolici — noul gadget minimalist, e o suzetă fixată pe gura sticlei. Nu te lasă nici să bei, nici să renunți. Doar să molfăi până bălești civilizat printre acrilați.

Biberonul ăsta steril e simbolul perfect al duplicității: ținem sticla în mână, dar sorbim doar aerul din buza ei. Suntem produsul dublului standard și al trezirii perpetue.

Ne temem de amețeală, dar trăim în beția prostiei. Ne e frică că va obosi ficatul, dar ni se umflă ficapul. Fiindcă injectăm botox în gânduri și silicon în minciuni.

Biberonul anti-alcoolici e noul simbol național — emblema poporului care nu mai știe dacă vrea să trăiască ca-n Occident sau doar să se hidrateze decent. E în același timp un fel de belciug sau plasture tradițional de balegă pus peste botul poftei de băutură. Viitoarele generații nu vor mai suge din rodul pământului, ci doar produse surogat cu arome naturale identice.

Cum funcționează minunea tehnologică

Biberonul are senzori. Dacă simte că ai vrea să bei pentru că ești trist, te pedepsește cu o aromă de mâncare de spital sau de ceai cu bromură. Dacă bei să te euforești, se blochează complet – nu e voie cu emoții clandestine în sistemul nou de ordine publică.

La fiecare tentativă de supt, aplicația îți trimite notificare:
„Felicitări! Ai economisit o beție și trei violențe domestice. Mai trage o dată și vei fi complet balonat.”

În curând, în manualele de biologie, ficatul va fi trecut la categoria „organ rușinos”. Cine are amintiri cu mahmureală, la reeducare. Cine încă mai crede în beția sinceră, la tratament psihologic cu terapie prin frappé de pelin.

Și totuși, în spatele scenei, toți înghit în sec la vederea unei sticle adevărate,
ca niște sugari la vederea țâței materne după ce au fost înțărcați. Fiecare politician sobru are în sertar o sticlă cu “esență de demnitate” — 40 de grade.

Societatea post-biberonică

La o lună de la lansare, barurile vor deveni muzee. În locul halbelor, clienții vor sta în șir, fiecare cu biberonul lui, trăgând sincron din sticluțele goale ca într-un ritual. DJ-ul va pune sunet de lichid care este turnat în pahare, ca să se audă măcar o iluzie de strop de picătură.

Guvernul a anunțat extinderea programului: fiecare cetățean va primi un biberon personalizat cu amprenta sa genetică. Contra cost. În locul pensiei.

La apus, în parcurile pline de oameni adormiți cu biberonul abstinenței-n gură, lumea arată liniștită. Nimeni nu mai urlă, nimeni nu mai râde, nimeni nu mai bea.
Se aude doar liniștea unei țări înțărcate de sine.

Pe ecrane, reclamele rulează hipnotic: „Biberonul anti-alcoolici 2026 — pentru că nu mai avem nevoie de plăcere, ci doar de (auto)control instituțional.”

Undeva, în tăcerea albă a laboratorului, un nou prototip prinde formă:
„Sfârcul Sophiei” (robotina creată de Hanson Robotics și dotată cu Inteligență Artificială). Care îți va oferi doze precise de consolare hi-tech, dacă vapezi vârtos în piept din duza sfârcului robotic. De data asta se va prelinge ceva. Dar nu e nici măcar lapte de var. Ci inhibitori ai sistemului nervos central, esențiali în menținerea unei gândiri critice scăzute.