PARANOICUL

Off-off, măi-măi… cică sunt paranoic. Paranoic, dom’le, eu, care-mi număr umbrele ca să nu rămân fără ele? Când lumea spune, cu un aer superior, că „nu le poți avea pe toate”, mie îmi spune direct, cu degetul înfipt la mine în frunte: „Ție îți mai lipsea paranoia, Damblarine. În rest, le-ai bifat pe toate ca un tocilar silitor.”

Căci la noi nu ești om până nu ți se pune o etichetă. Dacă gândești prea mult, ești paranoic. Dacă nu gândești deloc, ești echilibrat. Dacă întrebi „de ce?”, ești suspect. Dacă taci, ești înțelept. Așa se face clasificarea socială în societatea agrară, autarhică cultural.

Chiar și doctorul mi-a zis, cu o seninătate criminală:

„Damblarine, dacă aș vedea lumea prin ochii tăi, mi-aș lua toate măsurile de precauție înainte de culcare. Mi-aș băga cuțitul în piept și aș dormi cu spatele la perete. Ca să nu mă înjunghie altul primul, pe la spate… Omule, ești paranoic!”

Am înmărmurit. De parcă cumpărasem mai multă marmură decât trebuia.

„Domn’ doctor, cum aș putea fi paranoic dacă eu nu am nicio para chioară?”
Nu a râs. Cred că nu se simțea prea bine.

E drept că uneori îmi imaginez anticipat ceea ce nu se adeverește niciodată. Dar asta nu-i paranoia, ăsta-i antrenament. Exercițiu de supraviețuire într-o lume care se jură că e normală, dar te mușcă de gleznă când nu te uiți. Știți cum zic?

Oi fi auzit eu numai stele verzi toată viața?! Oi fi confundat noroiul cu asfaltul? Oi fi avut aplecări prea mari de la viață? Mă mir că n-am ajuns model de succes pe la vreo tribună, strigând lozinci pe care nu le înțeleg, dar le simt cu pipota. Oare asta înseamnă să fii un prost cu convingeri ferme?! Atunci mă întreb cum de nu am sfârșit suveranist.

Și, culmea ironiei supreme, abia la bătrânețe am realizat adevărul: am umblat toată viața cu șlițul desfăcut, iar lumea nu doar că a observat, dar m-a și aplaudat pentru asta. Cică așa se poartă libertatea…

Paranoic? Nu, domnilor și doamnelor. Doar atent, într-o lume care adoarme în fața calculatorului și se miră dimineața că o dor hemoroizii. De parcă hemoroizii i-ar fi păscut mocheta peste noapte, fără să o aspire mai întâi…

Niște paranoici!