Îngerul milostiv

Trimite-Ți îngerul milostiv în noaptea aceea rea,
Să-mi curme somnul greu, să nu mă mai trezesc,
Căci nu mă tem, o Doamne, atât de moartea mea,
Mai mult mă tem de viață — mi-e silă s-o trăiesc.

Am ajuns un orb înverșunat care și-a risipit lumina,
Mi-am pierdut speranța, afundându-mă-n prăpastie,
Am aruncat tot, de parcă nu ar fi fost din totdeauna,
Locuiesc în casa rece a morții din propria-mi prostie.

Din tot ce-am avut, mi-a mai rămas această rugăciune,
Pe care am câștigat-o trișând scurt la un joc de poker,
Dar mi-am ieșit din mână și pierd totul ca o slăbiciune,
Sunt un nimic, sunt doar un trist și demn de milă joker.

Nu mai simt nimic, nu mai recunosc drumul spre casă,
Nu mai am regrete, nici amintiri, doar clișeele disparate
Ale unei vieți ce ar fi putut fi, dar nu mai este frumoasă,
Și balada de bun rămas, prin care-ți mulțumesc de toate.