Se completau reciproc. El umbla sub capotă. Ea umbla sub capot. El venea la două noaptea de la femei, ea venea puțin mai târziu. Tot de la femei. Când el se îmbăta, se baza pe patru labe. Când ea se îmbăta, se baza pe două dildo-uri.
S-au cunoscut pe o aplicație care îți arată dacă viitorul tău partener e compatibil cu anxietatea ta. El avea 87% potrivire emoțională, iar ea 13% baterie la telefon.
Prima întâlnire: au vorbit despre traume, astrologie și fostul ei, care era încă „doar un prieten”. Ea a râs mult. Nu la glumele lui, ci la notificările de la fostul ei.
A doua întâlnire: au văzut un film împreună, pe mut. Așa e trendul acum – să nu deranjezi algoritmul.
Ea a zis că e liniștită cu el. În traducere liberă: „Nu mă atrage destul cât să mă enervez.”
A treia întâlnire n-a mai fost. I-a dat un mesaj vocal de 2 minute și 43 de secunde în care spunea că „nu mai are capacitate emoțională să construiască ceva sănătos, dar rămânem conectați spiritual pe TikTok.”
El i-a dat un like la ultimul story și s-a culcat. Cu Tinderul deschis și inima închisă. Până la următoarea compatibilitate de 87%…
Dar s-au reîntâlnit total întâmplător, la coadă la mici, cu ocazia unui festival cultural pentru adulții cu nevoi speciale… Festin cu destin, este? Și inevitabilul s-a produs, de bon ton. S-au cuplat ca un ștecher cu un neon.
Ea îi ridica uneori mingea la filet, numai ca să-l enerveze. Iar el o avertiza cu toată masculinitatea pe care o avea: „Nu te băga în tărâțe că o să-ți sară fulgii!”
Ea fusese oaia neagră a familiei. De aceea se vopsea tot timpul blondă. Avea o sănătate șubredă. Era atât de sensibilă, că dacă o sufla vântul în piercingul de la buric, făcea otită la cercei.
Era și o perfecționistă, de parcă era orologiu cu ceas. Spre deosebire de el, care era numai pendulă.
El era un idealist care încă mai aspira. Cu aspiratorul. Purta busolă ca să nu se piardă cu firea în fața ei. Și o căciuliță cu moț, cu care arăta a prezervativ frustrat. „Femeile nu au decât să ne placă, dacă nu le convine!”, obișnuia el să se încurajeze.
În relația lor, el ajunsese să vâslească în disperare, căci lua apă și începuseră saboții olandezi din lemn de plop să se umfle.
Se meritau unul pe celălalt. Ea iubea copilul din el, fiindcă îl putea manipula cu dulciuri. El o suporta, fiindcă avea un lucru în comun cu mă-sa: nu punea castraveți în oțet, numai în saramură.
De când s-au cuplat împreună, era inutil să le mai vrea cineva răul. Și-l livrau ei unul altuia. Proaspăt secretat din fiere și servit cu lămâie, în fiecare dimineață, la prânz și seara.
Unii se întreabă dacă de vină o fi algoritmul de compatibilitate al aplicației Tinder, care pune accentul mai mult pe copulație și mai puțin pe relație? Sau o fi vina tinerelor generații, aflate în căutarea „Luceafărului” eminescian într-un haiku japonez?
Descoperă mai multe la DAMBLARIN: Pamflet, Caricatură, Miere și Venin
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
DAMBLARIN: Pamflet, Caricatură, Miere și Venin 
Cine știe a cui o fi vina. Apropo de asta, cică Ion și cu Maria făceau dragoste. Ceea ce în mod normal n-ar fi fost o problemă, pentru că erau căsătoriți. Numai că fiecare era căsătorit cu altcineva. Și la un moment dat, fiind Ion mai emoționat și plin de transfigurare așa, o vede pe Maria goală în bătaia razelor de Lună de prin geam și-i spune:
– Mărie, ești divină!…
La care Maria, mult mai pragmatică, îi răspunde:
– Di vină suntem amândoi, Ioane!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Di vină suntem amândoi, Aldus. Eu, că scriu, și tu, că îmi dai 6 like-uri și îmi plasezi 4 comentarii, fără să lași urme asupra numărului de vizualizări sau asupra statisticilor. Păi ăsta e profilul macho de suveranist la care te raportezi? Înțeleg să te ascunzi după fusta vreunui VPN (Virtual Private Network) când vrei să te uiți pe gaura cheii la vecina care face baie. Dar care e sensul să intri pe un blog în mod „invizibil” și apoi să dai like-uri și să comentezi? Eu aș cataloga această manieră drept lașitate sau, cel puțin, lipsă de onestitate.
NOTĂ EXPLICATIVĂ
Pentru mine nu contează numărul de comentarii atunci când vreau să verific popularitatea blogului, ci, în primul rând, numărul de vizualizări și, apoi, numărul de like-uri.
La mine pe blog, contorul care înregistrează numărul de vizualizări este la vedere, nu ascuns, ca la multe alte bloguri… Capisci?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce spui tu nu are sens. Nu există „vizite invizibile”, deoarece ca să pot citi un articol de pe blogul tău trebuie să trimit serverului care-ți găzduiește blogul o solicitare să-mi trimită înapoi conținutul acelui articol. Și, indiferent de setările, instrumentele sau VPN-urile pe care le-aș folosi, trebuie să-i furnizez o adresă IP reală și validă la care să-mi trimită conținutul respectiv, că altfel nu am cum să îl văd. Deci, fiecare pagină de pe blogul tău încărcată la mine în browser implică un schimb de mesaje între browserul meu și serverul tău (cu sau fără un VPN intermediar), iar serverul tău poate contoriza aceste vizite, dacă dorește. VPN-ul, în cazul în care este folosit, nu mă face invizibil, ci doar îți spune că m-am conectat din altă localitate, adică îmi ascunde punctul de origine. Dar de undeva trebuie să mă conectez, cu sau fără VPN. Nu pot să-ți cer să-mi trimiți o pagină fără ca tu să-ți dai seama că ți-am cerut să-mi trimiți o pagină și deci că te-am vizitat. De altfel, poți să intri în panoul de control, la comentarii, și acolo o să îți apară în dreptul comentariilor mele mailul cu care m-am semnat și IP-ul de pe care am comentat, așa că afirmațiile tale că nu aș fi lăsat urme sunt false, când aceste urme au rămas înregistrate chiar în panoul de control al blogului.
Verifică dacă nu cumva contorul care îți înregistrează vizitele e defect, sau configurat greșit, sau își face update mai rar (și atunci, dacă își face update o dată la 3 ore și eu am comentat cu o oră în urmă, poate mai trebuie să aștepți două ore până îți afișează și vizitele mele).
Deci, cu toată bunăvoința, de vină ești numai tu. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bine, atunci te iert! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Te ierți pe tine, vrei să zici. Iertarea de sine e primul pas spre iertarea celorlalți. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană