Avalon

Am fugit amândoi de tineri din insula mitică Avalon,
Căutând ceea ce credeam că ni se cuvine: mai mult!
Aveam să aflăm, cu durere, că în lumea asta de silicon,
„Mai mult” nu înseamnă și „mai bine”, ci doar tumult.

Am ajuns pe țărmul dorit, dar fumul ne-a intrat în ochi,
Ne-a orbit, să nu vedem dezolarea, valurile de suspine.
Fiind un tip gelos și nevrând să te pierd, ca un deochi,
Am aruncat o ancestrală vrajă, un descântec, pentru bine.

Am fost disperat să te protejez de intențiile clandestine,
Sunt un sclav al dragostei tale – și ce folos de toată lumea,
Dacă aș rămâne cu palate de cleștar, dar singur, fără tine?
Mai bine ne-om întoarce noi în Avalon – ce bine ne-ar sta!