Breaking news (pentru cine mai are puls strategic): Statele Unite – da, ăia cu stele, dungi și obsesii pentru Kentucky Fried Chicken și McDonald’s – au zis „pas” la livrările de sisteme Patriot către aliații lor europeni. Și da, nu e o glumă. E ca și cum ți-ar zice dentistul că nu-ți mai face anestezie, dar stai liniștit, tot el îți scoate nervul.
Reacția Europei? Un căscat strategic urmat de un „Băh, oricum nu veneau la timp”. Probabil că unii oficiali încă mai așteaptă să le vină FAX-ul cu confirmarea. Sau, cine știe, poate au pierdut notificarea printre e-mailurile despre sustenabilitate, toleranță și fonduri pentru dansuri tradiționale cu energie regenerabilă.
Să ne înțelegem: SUA nu vând sisteme de apărare pentru că… ghici ce? Le trebuie lor. Ucraina e în flăcări, Orientul Mijlociu e o oală sub presiune fără supapă. Iar China își pocnește degetele lângă Taiwan (fiindcă mâncatul cu bețișoarele produce artrită). Iar americanii încep să se întrebe de ce tot trebuie să care în spate un continent care, în loc de scut, are scutec, are planuri cincinale despre „inclusivitate în securitate”.
Și uite-așa, europenii s-au trezit că, vai!, poate n-ar fi rău să mai investim un pic în apărare. Fără supărare! Să nu mai așteptăm să ne apere americanii, ca niște părinți divorțați care tot speră că n-o să plouă în weekendul cu copiii.
Dar stai, că avem istorie! Un francez supărat, cu un nas cât o umbrelă nucleară peste o mustață de austeritate și cu bască de jandarm, pe nume De Gaulle – genul de francez care n-avea timp de „ménage à trois” și nici chef să-și lase țara pe mâna americanilor – a zis simplu: „Bă, ne facem bombă singuri? Ne facem!” Și ghici din trei, ce? Au făcut. Francezii au ieșit de sub fusta Americii (că era prea grasă și avea tot spațiul dintre picioare ocupat) și au zis „Merci, dar de acum ne facem fuste singuri!”
Rezultatul? Franța are azi arsenalul ei nuclear. Independent. Autonom. Suveran. Adică exact ce lipsește Europei de azi: coloană vertebrală cu tot cu vertebre și măduvă.
Între timp, britanicii au și ei focoase. Nu, nu roșcatele alea irlandeze sau scoțiene. Focoasele nucleare… Dar cu telecomanda la Washington. Practic, dacă vrea Marea Britanie să-și facă un selfie nuclear, trebuie să sune frumos, eventual să spună și „please”. E ca și cum ți-ai cumpăra un seif, dar cheia o are vărul de peste ocean.
Și noi, restul Europei? Ne uităm lung și cu strabism la NATO, zicem „parteneriat strategic”, dăm like la poze cu soldați la exerciții comune și apoi ne întoarcem la somn. Păi cum să bagi bani în rachete când avem nevoie de piste de trotinetă în formă de spirală post-modernistă și strategii culturale anti-plictiseală?
PESCO(Cooperarea Structurată Permanentă)? O gogonea afumată în oțet. Armata europeană? Conchita Wurst, femeia cu barbă. Politicienii? Când vine vorba de securitate, au aceeași hotărâre-n priviri ca un melc ce nu-și poate scula ochii fiindcă ochelarii-s prea mici.
Și atunci, când americanii zic: Ne pare rău, nu mai avem Patriot pentru voi, Europa face ochii mari, trage pătura pe ea, jenată că au prins-o goală, și murmură: Cum adică nu ne mai țineți lumânarea?! Păi, dacă ne violează rușii pe întuneric, noi cum vedem?
Ei bine, nu. Nu ne-o mai țin. Pentru că, surpriză, poate ar fi cazul să ne-o ținem singuri. Sau măcar să ne cumpărăm una… De la Francezi, dacă americanii zic că au minus la inventar.
-Europa, nu-ți poți închiria securitatea la nesfârșit, ca pe un dildo comunitar! Sau, dacă tot insiști să stai sub umbrela americană, măcar nu te plânge când începe să picure și constanți că s-au așezat cu gaura fix deasupra ta.
Descoperă mai multe la DAMBLARIN: Pamflet, Caricatură, Miere și Venin
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
DAMBLARIN: Pamflet, Caricatură, Miere și Venin 