Pinguini, papagali și vulturi

În țara orbilor, un chior este supremul împărat,
Iar pinguinii se leagănă a lene și-a social, nene.
Dar, din țara papagalilor, unii vulturi au emigrat;
Pleșuvii au rămas, cu ciocul căscat și fără pene.

S-au obișnuit să închidă ochii, să deschidă pliscul,
Să ceară, să li se dea — nu contează, ei au „drepturi”.
Votează pe cei ce promit că n-or să trimită Fiscul,
Și-apoi, cu mândrie patriotică, își suflă în piepturi.

Trebuie schimbare — ziua de mâine începe azi,
Iar ziua de azi a pornit încă de ieri și de alaltăieri.
Pune capăt corupției, altfel, cu siguranță, o să cazi;
Fiindcă doar cu șmecheria n-ai să ajungi nicăieri.

Papagalilor ce promit zăpadă artificială pinguinilor,
Le spun că țara fără vulturi e ca un orb printre lupi.
Degeaba te flatezi când îți lipsește lumina ochilor;
Mai bine le-ai cere ajutorul celor pe care nu-i pupi.