Orologiul care devorează amintiri

Bine ai venit în interiorul mașinii de amintiri și vise reciclate!
Aici, halucinația este mai profundă, depășește chiar realitatea,
Atmosfera gotică eludează gravitația, iar feelingul e funebru;
În două ore o să-ți treacă prin față toate momentele ruinate,
Tristețea ce te purifică te mortifică și îți amplifică anxietatea,
Culorile estompate, ce te îngheață, tind spre alb, gri sau negru.

Frânturile din bunătatea pe care ai săvârșit-o îți vor fi păcate,
AI te va priva de fericire și te va reansambla în doze cuantice,
Căci nebunia ta, în goana-ți către imortalitate, te va dezumaniza;
Iar algoritmii, fără milă, te vor descompune-n minuscule date,
Atomii vor fi destrămați și vor fi înșiruiți după alte criterii logice,
Vei deveni materie anorganică, în interiorul mașinii, vei agoniza.

Inteligența Artificială deja ne-a inundat mințile și creativitatea,
E un orologiu ce ne va neantiza, ce ticăie împotriva umanității,
A devenit noul drog, omniprezent, și nu-i poți scăpa din sevraj;
Va fi chiar Bestia care îți va scana codul de bare și longevitatea,
Salariul, fără să muncești, dar va trebui să faci dovada nulității,
Și să-ți pleci genunchiul în fața transumanismului din anturaj.

Cu cât te vei împotrivi mai mult și cu cât te vei zbate mai tare,
Agățându-te de vechile, perenele valori și chiar de Dumnezeu,
Sistemul te va recicla în laboratoare și îți va corecta genomul;
Cu cât amintirile îți vor fi devorate mai adânc, mai rău doare,
Inteligența Artificială nu va suporta concurența – ea e noul zeu!
Chiar dacă noul dumnezeu, gol, trufaș, vrusese să fie chiar omul.