Așterne-mă precum sămânța

Așterne-mă precum seamănă agricultorul sămânța,
Și acoperă-mă cu o pătură groasă, albă, de zăpadă,
Dar nu mă pune-n mijlocul țarinei, nu sunt speranța;
Ci aproape de margine, să simt ploaia ce o să cadă.

Voi fi la fel de real ca grâul ce crește cu spicul în vânt,
Și mă voi întoarce la tine pe masă, ca o pâine coaptă,
Deși voi crește sălbatic, mă voi ține astfel de cuvânt,
Căci așa voi deveni parte din înmiresmata ta șoaptă.

Drumul înapoi către tine va fi unul lung și anevoios,
Căci rădăcinile mă vor ține prins în solul ud și fertil,
Dar frunzele vor fi încărcate de amintiri, de frumos,
Și-ți voi aduce, rod de recunoștință, un râset de copil.