CEI 7 ANI

Expresia „Cei 7 ani” a fost un clișeu ce deținuse un sens fals, o manipulare, un adevăr trunchiat. Mai pe șleau: o minciună, perpetuată de câteva generații.

Pe timpul comuniștilor, pedeapsa standard pentru viol era de 7 ani de condamnare. În teorie. Realitatea acelor vremuri, însă, este surprinsă de alte două expresii din popor, care arată că, în cazul violului, justiția nu era aplicată cu consecvență, fiind luată în derâdere de către „prădători” (iar azi nu suntem prea departe de aceeași atitudine):

1. „Aș face 7 ani pentru asta!” și
2. „Câte fete mari nu au pățit rușinea asta?!”

Aceste fraze arată cât de răspândit era fenomenul violului la nivel social. Și că făptuitorii nu țineau cont de cei 7 ani de pușcărie care le-ar fi revenit, pe cale de consecință. Punând violul pe seama tradiționalei „zburdălnicii a vieții”. Care, paradoxal, nu se limita doar la „păcatele tinereții”. Fiindcă se lansa în procedură chiar și cel cu barba sură.

Recent, s-a dat publicității faptul că 55% dintre români consideră că violul este justificat, iar una din patru femei este agresată sexual.
Așadar, „7 ani de pușcărie pentru un viol”? Mai mult un mit și o parodie, mon cher. Parol!

Cei 7 ani de-acasă

Un alt clișeu al perioadei comuniste. Aceeași pălărie.
Deoarece copilul nu mai era lăsat în preajma părinților primii 7 ani, fiind luat la școală obligatoriu la 6 ani și aruncat în vâltoarea vieții. Ca să nu mai menționez că s-a ajuns ca aruncarea micuțului/micuței în vâltoarea vieții să înceapă de la vârsta de 3 ani, cu grădinița obligatorie, urmată de clasa pregătitoare.

Deci, reproșul seniorilor adresat juniorilor, că nu sunt educați și manierați fiindcă le lipsesc cei 7 ani de-acasă, este dovada clară că „cei 7 ani de-acasă” erau, de fapt, cel mult 6.

Statul român și cei 7 ani de-acasă

Iar cea mai recentă utilizare manipulativă a expresiei îi aparține fostului ministru de Finanțe, Marcel Boloș, care afirmase că ‘Statului român îi lipsesc cei 7 ani de-acasă‘, ca să poată reduce deficitul bugetar și să plătească toate datoriile în următorii 7 ani.

Evaluați sinceritatea afirmației sale, când, de fapt, fostul guvern a mărit numărul angajaților în aparatul de stat, în perioada respectivă, cu aproximativ 14.000 de bugetari.

Cum s-ar putea numi cuantumul noilor datorii publice în care se va mai afunda Statul în următorii 7 ani (dacă reformele lui Bolojan vor eșua)? Și ce va însemna asta pentru omul de rând?

Simplu: încă un viol. Economic.