FEFELEAGA ȘI BATOR

Probabil vă mai amintiți nuvela Fefeleaga, scrisă de Ion Agârbiceanu în perioada lui albastră.

În această dramă de plâns cu suspin, ardelenească, întâlnim nu doar destinul tragic al românului (ca personaj principal care se impune de la sine), ci și celelalte două personaje principale: antreprenoarea Fefeleaga (de la Fefeleaga S.R.L.) și patrupedul cabalin Bator, cu patru cilindri în „V”.

Îi plecau cilindrii în „V”, când crăcănat, când deșălat (depindea de câți bolovani de minereu încărca Fefeleaga în dăsagii de pe spinarea lui). Pe al cincilea cilindru, Fefeleaga nu putea conta când bascula. Că ba scula, ba nu scula…

Fefeleaga a trecut din pre-menopauza naturalismului direct în post-menopauza postmodernismului, sărind peste modernism, fără să-și dea seama.

Fiindcă modernismul nu a apucat, cu adevărat, să poposească pe meleagurile mioritice. A fost doar o dezrădăcinare a țăranilor din agricultura autarhică către industrializarea forțată, de tip sovietic. Pe baza tehnologiei „balșoi”, tot sovietică.

Așadar, ajunși în postmodernism, atât Fefeleaga, cât și Bator ajung să nu se mai înțeleagă tradițional în complicata societate a României de tranziție.

Fefeleaga era convinsă că ea îl manevra pe Bator, fiindcă ea îl ținea de căpăstru și îi indica direcția.

Bator, dimpotrivă. Fiind adept al culturii „Woke” și al „Cancel Culture”, chiar și al culturii „Me Too!” (înainte să-și facă operație de cal, fusese o iapă abuzată pe platourile de filmare de la Hollywood), considera că, din moment ce el se deplasează pe patru picioare, nu doar pe două, ca Fefeleaga, iar Fefeleaga este cea care se ține de căpăstrul lui și nu invers, e clar că el este elementul dominant și factorul decizional. Nu cum, în mod fals, zugrăvește istoria asupritorului relația dintre om și cal.

Dovada că Bator nu citează din propaganda rusă a epocii, ci chiar din procesul etnogenezei limbii române, este expresia: „În p*la calului!”.

Expresia apare în mod obsedant din negura timpului și continuă până în prezent. Iar în limbajul de astăzi o găsești în trei din cinci propoziții. Deci, cine deține elementul dominant în limba română vorbită? Românii sau „P*la calului”?

Să nu faceți greșeala să puneți semnul egal între cele două noțiuni!

P*la calului este perfectă așa cum este. Nu are nevoie să evolueze odată cu vremurile. Spre deosebire de români…