PARADA PITICILOR NUCLEARI

Xi Jinpingescu – pitic; Vladi Putinovici – pitic; Kill Jong Un – pitic; Nare Modi – pitic.
Ce au în comun toți acești pitici de grădină? Rachete intercontinentale, care prind WiFi, dar nu prind ținta. Și excitația nucleară.

Pe câmpia de beton de la Tianjin, sub cerul gri plombat cu sateliți de spionaj, s-a derulat o paradă cum numai în filmele lui Ceaușescu, regizate de Kim și montate de Putin, mai vezi.

Xi-Xi, cu fața lui de sushi chinezesc confuz, prins între două gânduri despre globalizare și bile de orez, stătea în tribuna oficială cu o telecomandă universală în mână. Apăsa butoane și lansa drone, parade, confetti și o ofertă specială de internet 6G, valabilă în Coreea de Nord, pe stomacul gol.

La această mare horă a „Axei Destabilizării” (nume de trupă rock interzisă în NATO) s-au strâns toți ciumeții de cartier planetar:

Putin, dirijorul schizoid al unei fanfare de generali beți muci, venise cu o geacă din piele plină de insigne imaginare și cu un termos de ceai otrăvit. Cu un ochi se uita la parade, cu celălalt la hărțile din 1939. Traduse prost din rusă în rusă.

Kim Jong-un, cu tunsoare de cazarmă disciplinară și zâmbet tâmp de creatură stricată, defila cu o rachetuță gonflabilă de jad imperial trasă de hamsteri.

Lukașenko, confundat cu un decor de carton, țipa: „Și eu sunt dictator! Și eu exist!”, în timp ce lingea un puf de păpădie ca pe o acadea.

Iar Xi Jinpingescu, în mijloc, suveran și solemn ca o vinietă elvețiană pe parbriz, zâmbea oblic, precum un Buddha cu licență de Windows expirată.

Cum mărșăluiau trupele de panda? Stângu, dreptu. Yin și Yang. Muc și sfârc. Ca trase prin inel. Cu pasul sincronizat și creierul decuplat. Blindatele chinezești treceau în formație de ideogramă. Avioanele făceau bucle pe cer în formă de yuan. Submarinele dansau sincron cu periscoapele scoase, iar generalii aplaudau de parcă urmau să primească un glonț în ceafă în caz de refuz.

La un moment dat, Xi-Xi a început să sfideze Occidentul. Dar a făcut-o cu un aer de dirigintă comunală cuprinsă de bufeuri, care anunță că la ora de dirigenție se va discuta despre „supremația multipolară” și „cum să trimiți drone în Taiwan fără să pierzi semnalu.”

În discursul transmis pe toate canalele Partidului, Xi a spus, printre altele:
„Occidentul e pe ducă. Noi suntem pe vine. SUA e o aplicație de dating cu reclame la prezervative vegane. Europa? Un muzeu al figurilor de ceară bio. Noi suntem viitorul. Noi transformăm bambusul în beton armat cu visuri și touchscreen-ul în instrument de supraveghere părintească, continuă! Viitorul merge pe șenile și are bluetooth peltic chinezesc.”

De cealaltă parte a oceanului, la Washington, un consilier CIA își vărsa cafeaua pe tastatură la auzul discursului gălbejit, iar la Bruxelles, un europarlamentar se întreba dacă „Axa Destabilizării” e un termen acceptat de Comisia de Diversitate Geostrategică.

În concluzie, această paradă n-a fost despre putere militară. Ci despre orgoliu presat în uniformă, despre geopolitica spectacolului de circ și despre cum niște băieți cu bombe mari vor să compenseze niște frustrări și mai mari.

Iar noi, privitorii din tribunele civilizației, nu putem decât să spargem o sămânță geopolitică, să ne scobim conceptual în nas și să sperăm că tobele războiului nu sunt pe baterii de lungă durată.

Între timp, în Occident:

Joe Biden încearcă să deschidă ușa la frigider cu cheia de la Biroul Oval.

Ursula von der Leyen aprobă o rezoluție prin care condamnă „paradele neincluzive” fără participare LGBT+ în Axa Destabilizării.

Macron se uită la paradă și spune: „– Je ne sais pas ce qu’est l’ère post-soviétique!” și postează un selfie cu hashtag JeSuisGeopolitique.

Trump a fost acuzat în ultimele zile, că i-a murit. S-a grăbit să apară la o conferință de presă în care a afirmat că s-a făcut…”Great again!”

Axa Destabilizării a fost, de fapt, un festival al frustrării cu efecte pirotehnice. O nuntă între autoritarism și kitsch, cu meniuri nucleare și dansuri ideologice pe muzică propagandistă.

Xi, Putin, Kim, Modi – Corul de taici al Apocalipsei – au cântat cover-uri după Rammstein, remixate a la Deejay Stalin.

Parada a luat sfârșit. Dar lumea continuă să tremure.
Nu de la frigurile galbene. Nu de frică. Ci de râs amar, la umor apocaliptic de gradul IV.

PS. Stați cu un ochi pe știri și altul la buncăr! Se recomandă ochelari de protecție contra radiațiilor și pastile de iod.