Dacă românii sunt definiți de către alții ca fiind balcanici, se deranjează. Ca și gospodinele care, cu un ochi, mestecă în bulionul de pe foc, iar cu celălalt în mucii produși de serialul turcesc Süleyman Magnificul. Iată dovada că românii sunt conservatori în afirmații, dar hedoniști în comportament. Adică, conservă fructe și legume în borcane pentru iarnă, dar se visează în vacanțe exotice cu harem all inclusive, la pat.
Reality-show-ul „Insula Iubirii” a devenit un veritabil fenomen social și cultural în România. Mai ales că prezentatorii au scăpat în presă de timpuriu un detaliu edificator, vizavi de „adevărul gol-goluț”: „Telespectatorii au ce vedea, nu vor fi dezamăgiți…”
Când au auzit românașii (pensionari, șomeri, bugetari sau corporatiști) că Sezonul 9 al emisiunii „Insula Iubirii” revine la Antena 1 de pe 21 iulie, 2025, au luat cele mai pripite decizii, cele mai la îndemână. Au trimis copiii la țară să se plimbe cu vaca pe imaș sau au intrat în concediu medical la cerere. Într-un sat de curbură, mortul și-a revenit brusc și a transmis că revine la postură abia după ce se încheie tot sezonul…
În Thailanda, acolo unde palmierii oftează a libido, iar nisipul geme sub greutatea fardului waterproof, „Insula Iubirii” apare ca o erecție falnică, cunoscută și sub numele de „Tabăra de reconversie sentimentală pentru cupluri în derivă și tentații cu biceps în formă de triceps”. O epopee a simțurilor nesimțite, un carusel de lacrimi false, cu unghii asemenea, tatuaje penale și confesiuni care ar face să roșească până și o statuie de ghips din Giurgiu.
La porțile acestei grădini a Edenului televizate, bărbații vin convinși că sunt bărbați, iar femeile convinse că au încredere în bărbați (deși declară că iubesc mai mult caii, fiindcă nu le înșală). Până când apar ispitele, acei îngeri decăzuți din Heaven-ul de Berceni, înarmați cu zâmbete șlefuite în solar și replici de genul:
„Tu meriți să fii fericită, fată. Cu mine! Antipersonal. Dacă înțelegi ce zic…” (ea înțelege, ba chiar foarte bine). Deși crezuse inițial că el vrea să o flateze, de fapt doar își îndreptase flatulența către ea.
Pentru ca acest templu al fâsului sentimental să-și producă efectul, în centrul insulei tronează „Focul tentației”. Un fel de barbecue emoțional unde se frig fidelități pe jarul aparențelor. Aici, gazda — un demiurg cu vocea fumată, în cămașă slim fit și privire de seminarist scăpat din Beciul Domnesc — anunță cu un zâmbet virginic:
„Am pentru voi niște imagini care o să vă julească viața.”
Apoi urmează videoclipuri montate de un editor sadic, care ar putea scoate dramă și dintr-o reclamă la mop. Când vezi secvența, ea doar se leagănă într-un hamac, doar cu un crac. Dar coloana sonoră urlă „The End” și montajul lent sugerează o orgie în off-screen…
Acasă, filmați cu încetinitorul, partenerii reali ai insularilor, sunt atinși de condimentul amoros balcanic suprem: gelozia.
Bărbații, viteji ca niște cocoși gonflabili din cauciuc, spun la început:
„Pe mine nu mă afectează. Eu am încredere în ea.”
După primul episod:
„Frate, dacă o pupă, mă duc acolo și-l rup!”
După al doilea:
„Bă, dar ce-i făcea, mă?! Și ea râdea! CU DINȚII!!!”
Iar femeile? Ele vin să „testeze relația”. Și o testează, cum testezi o brichetă: o agiți de două ori și dacă nu mai scoate scânteie, o arunci și ceri alta de la ispititorul de serviciu.
Pe final, când Cupidon e beat și Eros a fugit cu barca, se dă verdictul:
„Rămâneți împreună sau plecați separat?”
„Separat. Dar cu același Uber, că suntem din același cartier.”
– Faatăăă, de când voiam să văd Thailandaaa!!!…

Descoperă mai multe la DAMBLARIN: Pamflet, Caricatură, Miere și Venin
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.