M-aș putea obișnui

Și cred că asta ar putea deveni o nedreptate,
Când căpruii tăi migdalați, timid s-au scăldat,
În ochii mei, scânteind cu verdele înspumat;
Să transform ceva miraculos într-o banalitate.

Pentru că tu mi-ai redat libertatea de a iubi,
Pe care n-o puteam lua eu, fără să mă rănesc,
M-ai ajutat să trec peste abis, ferm să pășesc,
Doar prin modul tău cald și profund, de a fi.

Idealistul care voia să moară pentru orișice cauză,
Decât ca să trăiască degeaba și pentru mai nimic,
A-nvățat că nu există cauză mai nobilă nici un pic,
Decât dragostea, simbioză a sufletelor fără pauză.