ORIȘICÂT

Orișicât, get used to it ! Vorba sudiștilor români ajunși în Irlanda (care ne fac atât de mândri că suntem români). Eee niște chestii, care nu se lasă povestite dacă nu le forțezi.

Cum ar fi faptul că noi, românii, istoric vorbind, la ora de engleză am cântat în franceză ‘O Tannenbaum’. Ne-am unduit gingaș și duios, după cum a bătut vântul în bătătură.
Și am sfârșit mâncând șaorma cu ceapă și usturoi, bând lapte de pasăre, mierlit. Strigându-ne copiii în turcește: Haide, haide !

Tot din punct de vedere istoric, românul a întârziat exact la timp. Adică secolul al XVI- lea, renascentist, a ajuns în Țările Române cu două sute de ani mai târziu, în secolul al XVIII-lea. Mai bine mai târziu decât niciodată (veți zice). Da, dar decalajul a rămas. Nu atât în plan tehnologic, cât ca și mentalitate.

De ce au ajuns românii să fie diaspora cea mai numeroasă ? (probabil v-ați întrebat, cel puțin o dată).

Pentru că românul a fost un atent și fin observator al mișcării astrelor, încă de pe vremea babilonienilor. Astfel, el a observat un adevăr care se repetă de mii de ani. Soarele se naște în Est, este ? Este ! Dar după ce se lămurește ce și cum merge treaba în Est (sau mai bine zis, cum stă treaba în Est) până la sfârșitul zilei emigrează în Vest !

‘- Pune mâna și nu mai aștepta !
– Pe ce ?
– Nu contează. Important e să vadă lumea că te agiți’ …

Ce pretenții mai aveți de la niște bieți medici absolvenți care ar trebui să practice medicina în spitale cu infecții nosocomiale ? De niște ingineri IT-iști lăsați fără stimulente financiare, de niște asistente care nu pot să-și desfășoare meseria cu bandajele din dotarea spitalului ci cu cele aduse de acasă ?…Păi dacă până și soarele alege să fugă ?!?!…

Viața e o continuă aventură, nu-i așa ? Ca și blogul lui Damblarin. Dacă eu v-aș explica totul într-un singur pamflet, unde ar mai fi aventura pentru voi ?

Și unde ar mai traficul pentru Damblarin ?!