TORNADA DE GRADUL 5

Acest tip de femeie era oare o forță a naturii ? Sau o catastrofă naturală cu buget multiplu ? Puțin spus. Se zice că acest tip de femeie era o adevărată Tornadă de Gradul 5.

Dacă venea de pe mare, paznicul farului de la țărm, trăgea obloanele la ferestrele din vârful turnului și fugea în subsolul betonat.

Pescarii strângeau velele, luau colacii pe ei și săreau în apă, adăpostindu-se în jurul ambarcațiunii.

Iar submarinele își retrăgeau periscopul de la suprafața apei și coborau în adâncuri, în ape sigure.

Dacă venea de pe uscat, era nasol. Că nu puteai să sari în apă. Nu te puteai scufunda în adâncuri. Dacă voiai să tragi obloanele la ferestre, rămâneai doar cu obloanele de la casă.

Se zice că avea interdicție de la autorități să intre în satele intens populate. Că dacă o apucau crizele și vârtejul în aglomerările rurale, pagubele depășeau Produsul Intern Brut pe cap de vită furajată.

Dacă începea cu vârtejul din familie, era măcel. Nu se băga nimeni ca să te scape. Luai în piept toată urgia, de îți flendurau obrajii ca la parașutiștii în cădere liberă, la care nu li se deschide parașuta.

Se mai zice că soțul ei nu lăsa copilul din brațe, de frică să nu fie absorbit de vortexul matern dezlănțuit. Îl lăsa pe copil din brațe doar când pleca ea singură în concediu, cu baza mare a pâlniei în nori, și cu talia de ‘Virginica’, la sol. Ca să amețească turiștii neavizați…

Un grup de cercetători britanici au vrut să descopere ce anume producea acest efect de metamorfozare, de la stadiul de casnică năprasnică la cel de Halkă (versiunea feminină a lui Hulk).

Când se umflă în interiorul tornadei picăturile de apă cu particulele poluante aflate în suspensie și care se lipesc de ele, la Halkă i se rupe filmul realității. Odată, privindu-se în oglindă și neplăcându-i stilul în care ajunsese, s-a detonat. A dat ‘cancel’ la imaginea din oglindă. Așa, doar pentru simplul fapt că a enervat-o realitatea. Apoi și-a rebrănduit imaginea cu Covalact. ‘Prea bună, prea ca la țară’…

În urma analizei codului genetic sursă a reieșit următoarea ipoteză (aflată încă în fază de testare, beta):

Când frustrările existențiale se acumulează, atingând un punct critic, se declanșează un proces numit ‘fâsâială nucleară’. Care afectează norii Cumulus (în care se află capul tornadei) și canalizează presiunea ridicată direct în cortexul câmpului cu depresiunea scăzută.

Ce anume generează frustrările care declanșează criza ei existențială ? Tornada se trezește în fiecare dimineață cu un sentiment de deja-vu. Că trăiește în alt film.
Că în ciuda talentelor ei, cu piruetă amețitoare, nu a reușit să amețească tolomacul pe care l-ar fi vrut. Cel pe care l-a amețit nu era chiar genul de ‘Serial Killer’. Ci mai degrabă, ‘Cereal killer’… Într-o zi i-a și sugerat, direct:
– Mai pune și tu mâna și mai trage de niște fiare. Că avem destule greutăți…

A mai și produs un fenomen meteorologic cu tolomacul, fenomen care nu moștenește potențialul ei distructiv. Fiindcă seamănă prea mult cu tacsu.

Iar acum a ajuns să nu mai știe de unde dracu vine și, mai ales, unde dracu să se îndrepte. Poate spre ‘Aleea Tornadelor’, din Texas și până în Wyoming…?

Încă nu a scăpat de naftalina din pori, cu care a fost îmbibată de mentorul ei din tinerețea-i juvenilă (un filozof specializat în tenisul de câmp).

Dar aspiră. În același timp. Și în sufragerie și la mansardă. Unde ar vrea să se mute. Ca să simtă că și-a elevat nivelul cumva.

Personal, cred totuși că e doar zvonistică. Nu cred că așa o femeie poate exista în plan real. Ci doar în ciberspațiu. Fiindcă internetul distorsonează realitatea !