– Inculpat, cum pledezi, vinovat sau nevinovat ?
– Onorată instanță, domnule judecător, toți avem dreptul la A Doua Șansă !
Și judecătorul i-a acordat-o și pe a doua. I-a mărit prima sentință de la trei ani și jumătate la șapte ani, cu suspendare.
– Cu suspensoare, ca la balerini ? se întrebă inculpatul. Fiind hoț specializat în furtul de lenjerie, l-a dus mintea la suspensor. Chilotul acela special, cu cofrag pentru ouă (care arată ca o mască pentru gaze) și se ia pe sub pantalonii din spandex, care se mulează când te crăcănezi ca să faci pe lebădu în balet.
Inculpatul începuse să își facă deja planuri pentru când se va elibera. Dacă o să îl țină la pușcărie numai în suspensor șapte ani, s-a hotărât să poarte tot restul vieții numai chiloți boxeri. Că suspensorul te epilează între buci și inghinal de plângi când te scarpini…
Dar judecătorul se referise la cu totul altceva. La șapte ani cu suspendare. Adică, nu l-au băgat într-o celulă cu pat, ci l-au ținut suspendat într-o celulă cu hamac, șapte ani.
A avut timp să își așeze prioritățile în viață, să descopere noi tipare de gândire. Să se întrebe, cine suntem noi, românii ? De unde venim și încotro ne îndreptăm ? Dacă am ajuns ca până și meseria să o furăm, nu să o învățăm…
A studiat la biblioteca penitenciarului noi tendințe în moda aspirațiilor occidentale ale unui popor eminamente oriental până la cotor.
După șapte ani de studiu și meditații cu experți internaționali (plătite din fonduri europene pentru programele de integrare socială) a ajuns să gândească atât de profund încât directorul închisorii îi cerea sfatul la amplasamentele de capital de risc la bursă.
A ajuns chiar să înțeleagă că la români, Yin și Yang sunt Yoi și Tulai.
Întrebarea pe care a plimbat-o însă cel mai mult printre gingii în toți acești șapte ani, a fost:
– Oare chiar aveam nevoie de a doua șansă ? Dacă nu m-am descurcat în viață prea bine cu prima șansă, de ce mi-a trebuit mie și a doua ?
Și totuși, pesimistul informat a devenit un optimist moderat. Posesor al unei concluzii de sorginte existențială:
– Eu cred că esența celei de A Doua Șanse este mai degrabă teologică decât juridică. Calitatea ei depinde de cine ți-o acordă…
Descoperă mai multe la DAMBLARIN: Pamflet, Caricatură, Miere și Venin
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Super subiect! Mi-a plăcut!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aldus a avut ideea deschiderii pe blogul său a unui topic incitant, intitulat ‘Iisus vs Newton’.
În care se lansează în analiză cu ajutorul lui Chat GPT, plecând de la un comentariu al subsemnatului, de pe alt blog.
Materialul poate fi găsit aici:
https://opozitie.eu/2025/iisus-vs-newton/#comment-27654
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ai dreptate. E bine când ți-o acordă Cel de Sus, cam rău când ți-o acordă cel de jos și cel mai rău când ți-o acordă nevasta. Sau cel puțin așa am auzit, că eu îs neacordat.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Nici a nevestei nu e rea…Depinde de calitatea nevestei 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Corect. În calitate de nevastă a cui îți dă a doua șansă…
ApreciazăApreciat de 2 persoane