(îmbinarea utilului cu plăcutul la români)
Nu știu alții cum sunt, dar eu când mă gândesc la locul nașterii mele și la câte bogății unice, intraductibile în alte limbi, se găsesc numai pe acest tărâm ajuns de poveste, parcă îmi saltă și acum electrocardiograma.
Debutez cu menționarea faimosului și unicului ‘Lapte de Cuc’, recomandat de medici pentru efectul său calmant și tonifiant.
Sau ‘Laptele de Pasăre’, recomandat celibatarilor neconvinși.
Menționez aici și meniul tradițional care celebrează violul: plăcintele ‘Poale-n Brâu’. Sau meniul afrodiziac ‘Pizdulice la Grătar’, nerecomandat veganilor burlaci.
Aș mai putea aminti aici și masajul deep tissue tradițional, de frăgezire, numit ‘Tochitură Moldoviniască’.
Putem continua cu ‘Ciucurii de Mătase din coadă de câine’. Ciobănescul Mioritic dă cea mai mare cantitate de mătase. Sau ‘Pielea de Drac’, acel produs natural catifelat cu care se căptușesc sutanele pe interior.
Unde mai pui rasa de porc carbonifer, ‘Mangalița’. Numită așa după mangalul de la care își ia culoarea prin frecare întru scărpinare.
Ori strugurii ‘Țâța Caprii’, merele ce cresc în păduri ca ‘Mere Pădurețe’ și pere ce-ți cad singure-n gură (sau în mălai) ‘Pere Mălăiețe’. Sau murele ce cresc din cariile consumatorului, ‘Mură-n Gură’.
Flori contra Alzheimer (Flori de Nu Mă Uita), leguma croncănitoare (Ceapa Ciorii), ciuperca degonflabilă (Beșina Calului).
Sau floarea juvenilă, care arată cât de incluzivi sunt românii (Pizda Țigăncii) de îți vine să o mănânci, nu alta…
Și câte și mai câte minuni, sau vrute și nevrute, dar mai ales avute, mișună prin țara aceea mitică. Ce se regăsește din negura timpului dar se pierde în clipa de față.
Țară străjuită la nord de acel loc tainic și de nimeni știut, ‘Unde și-a dus mutu iapa’.
Iar mai la sud de ea, la ‘Dracu-n praznic’, hotarul este păzit de ‘Cazanele’
în care ‘Talpa iadului’ amestecă necontenit pe strigoii cei cu inima pironită cu un țăruș.
La vest, se află țara lui ‘Verde Împărat’, pe unde ‘a trecut Vodă prin lobodă’ când s-a întors de la cules sparanghel.
Iar la est, se află locul unde ‘Ivan Turbincă cel Groaznic’ și Crivățul care suflă năpraznic, țin captive în temnița siberiană a națiunilor, sufletele înghețate de mizerie, ale sclavilor fără vise și fără viitor.
Între toate acestea, strălucește ca o lumânare într-un bordei îngropat sub pământ, Grădina Maicii Domnului.
Nicolae Grigorescu – Bordei
Descoperă mai multe la DAMBLARIN: Pamflet, Caricatură, Miere și Venin
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
DAMBLARIN: Pamflet, Caricatură, Miere și Venin 
Cine o fi avut ideea asta să dea denumiri aşa? Altminteri, chiar nu-mi explic cum poţi să dai unei flori superbe numele ăsta: „pizda ţigăncii”! Păi, hai să fim serioşi, dacă ziceai „pizda de fată mare” măcar mai înţelegeam ceva, dar aşa… e clar o discriminare florală!
Măcar să fi existat şi alte flori cu nume de genul „pizda româncei”, „pizda unguroaicei”, „pizda ardelencei” şi tot aşa, până se terminau toate pizdele de pe lume. Atunci poate era mai echitabil! Dar aşa, să denumeşti doar o floare „pizda ţigăncii”… parcă-i concurs de răutate botanică!
ApreciazăApreciat de 1 persoană