BLOGOSFERA – SPORT EXTREM

Am intrat mai deunăzi ba pe un blog, ba pe un forum, aruncând priviri curioase și pătimașe. Mai bine intram acolo unde se ia motănelul la scărmănat. Aș fi ieșit mai relaxat…

De ce ? Am fost surprins să descopăr cu ce zel consistent se îmbujorau unii cu altele și apoi invers. E adevărat că palmele pun sângele în mișcare iar pumnii în plex reglează traficul intestinal și deblochează constipația dar, parcă blogeritul a ajuns sport extrem. Gen, săritura în adâncime, cu coarda legată de extremitățile moi.

Băieți și fete, voi nu ați auzit de violența domestică ? De divorțul în stil italian, cu boarfele aruncate de pe balcon în mijlocul străzii ? E mult mai ecologic decât să îți pilești nervii online, fiindcă nu consumi curent.

Am zis că o să îmi fac curaj, trag aer în piept și intru în horă și eu ! Pălmuiesc vreo doi, trei, cu ochii închiși și apoi întreb care e topicul zilei. Și așa nu cunosc pe nimeni, deci nu am încă o distribuție clară între prieteni și dușmani. Păi ce ați vrea să fac, dacă ăsta e ritualul de inițiere ?

Nu știu, dar cred că lumea per ansamblu (și onlinerii în particular) se crăcănează pe zi ce trece. O fi de la schimbările climatice, o fi de la revenirea lui Trump la Casa dată cu Var ? Cert este că nu se mai înțelege om cu persoană, user cu bot, forumist cu tiktokar…ș.a.m.d. Toți au nervii electrocutați, de zici că au ieșit de la epilare inghinală.

Se pare că coabitarea într-un spațiu restrâns, fie el și virtual, cu persoane de același, pentru perioade dezlânate de timp, duce mai devreme sau mai târziu la o claustrofobie neuronală perforată. Sau, mai pe românește spus, ‘își bagă dracu coada în războiul de țesut, ca să îndoaie suveica’.

În naivitatea mea neadolescentină am crezut că intri online ca să evadezi din presiunile cotidianului, nu ca să explodezi ca floriceaua de porumb. Intri online ca să te branșezi la alte vibe-uri decât cele pe care ești obligat să le suporți într-un mediu necontrolat de tine…

Sau poate că asta înseamnă terapie prin psihologie inversă ? Să-ți descarci energia negativă a chakrelor online, ca să te poți întoarce Zen la realitate ?

Încă nu îmi dau seama. E bine să speri la ce e mai bine, dar să te pregătești pentru ce e mai rău.

Pentru că viitorul pare nesigur pe el, am să mă duc să-mi cumpăr echipament adecvat sportului extrem.

MANOWAR – Warriors Of The World United (Live) – OFFICIAL VIDEO

Descoperă mai multe la DAMBLARIN: Pamflet, Caricatură, Miere și Venin

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

Avatarul lui Necunoscut

Publicat de Damblarin

Se zice că aș fi un fenomen încă neelucidat, dar în mod clar anticomunist. Cei care mă cunosc zâmbesc involuntar când mă întâlnesc, iar savanții mă studiază...

9 gânduri despre „BLOGOSFERA – SPORT EXTREM”

  2. Fain articol.

    Aș zice că în principiu ai dreptate. Nu doar că blogurile s-au împuținat, dar autorii lor le mai și tratează ca pe niște cetăți de luptă, dotându-le cu garduri și ziduri de protecție, turnuri și baze militare, de unde lansează rachete balistice spre cetățile adverse. Totuși, de notat că per ansamblu asta reflectă polarizarea societății contemporane românești. Că nici blogurile astea n-or fi întreținute de vreo elită din constelația Pleiadelor, ci tot de oameni obișnuiți, cu umorile, perspectivele și orgoliile lor.

    Bun venit în nesfârșita luptă. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  3. Comentariile pe bloguri, care par locuri potrivite pentru discuții serioase sau schimburi de idei, se transformă rapid în terenuri pline de insulte voalate, reacții impulsive și intervenții inutile, acompaniate de zeci de „mulțumesc” sau „interesant” care nu fac decât să amplifice senzația că nimic nu s-a întâmplat, iar timpul pierdut în lectură sau scris s-a evaporat fără urmă foarte asemănător cu ce găsești pe social media, doar că aici trebuie să știi unde să te bagi și unde să eviți, dacă vrei să nu te frustrezi. Eu, de pildă, am șters „Stil unic!” din cauza unui comentariu.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

    2. Și ce te faci, Câmpeanco, dacă, după ce vei munci la blogul ăsta nou (al câtelea? că parcă-ți mai șterseseși și alte bloguri în trecut) și-l vei ridica frumos, va veni un alt comentator și-ți va lăsa un comentariu similar cu cel care te-a determinat să renunți la Stil Unic? Nu știu ce comentariu a fost ăla, dar dacă depindem de fiecare comentariu lăsat de unul sau altul, atunci înseamnă că blogul și viața noastră sunt la cheremul altora.

      Apreciat de 2 persoane

      Răspunde

      1. Reacțiile mele sunt, de cele mai multe ori, spontane, născute dintr-un amestec de impuls, intuiție și starea sufletească de moment, ceea ce înseamnă că, oricât aș încerca să prevăd un posibil scenariu cum ar fi primirea unui comentariu deranjant sau nepotrivit, adevărul este că nu pot spune cu certitudine cum voi reacționa, pentru că nu-mi place să-mi premeditez trăirile sau să-mi construiesc răspunsurile după un șablon rigid, preferând în schimb autenticitatea clipei și sinceritatea reacției care vine, nefiltrată, dintr-un spațiu interior pe care nici eu nu-l înțeleg pe deplin în fiecare moment. Sunt ciudată, dar nu regret că sunt așa.

        Apreciat de 1 persoană

      2. Comentariul care m-a determinat să șterg Stil unic! nu a fost unul critic sau jignitor la adresa mea. A fost, din păcate, un comentariu mojic, lipsit de empatie, care transmitea un mod de gândire egoist și inuman față de persoanele cu nevoi speciale. M-a durut nu pentru că era despre mine, ci pentru că lovea fără rușine în oameni care poartă deja destule poveri. Cred că indiferent de felul în care alegem să comentăm, ar trebui să existe o limită a bunului simț, mai ales atunci când vorbim despre oameni în suferință. Am spus toate acestea nu pentru că mă deranjează critica sau ironiile, ci pentru că nu pot rămâne indiferentă atunci când dispare compasiunea.

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu