POVESTEA LUI TILICĂ

Nea Tilică e un pensionar autentic cu brevet de tractorist. Mai are doar un moț în frunte, pe care îl tunde pierdut la spate.

Este un șofer destul de prost. Te scutura cu mașina când conducea de săreau dracii jos din tine, că nu mai rezistau până la destinație.

Se laudă că în tinerețe i-a fost cald cu toți dinții-n gură și acum dantura lui are formă de nai. Dacă n-ai, n-ai ! Ce să mai…

Când deschidea gura îți dădeai seama că vindea brânză până venea pensia.

E frustrat că umblă cu ea neindexată și se vede. Și îi este teamă că se sperie investitorii și pleacă, dacă o văd așa mică.

Noroc că compensează cu nevasta. O găsise la Ikea când căuta dulapuri. A cucerit-o când i-a oferit un buchet de flori de mușețel. De atunci l-a ținut numai cu ceaiuri.

Ea nu prea iese bine în poze fiindcă nu încape toată în cadru. Dar se laudă că Tilică este unicul ei. Pe care deseori îl confundă cu altul.

Tilică avea complexul Oedip. Taică-so învățase rusă în școală, iar el nu l-a putut ierta toată viața pentru chestia asta.
Nu putuse avansa pâna la sindromul Couvade (sindromului tăticului însărcinat). Fiindcă abandonase școala la șapte luni. Iar doctorul i-a mai dat maximum șase luni. Ținere de minte. Avea creierul neted fiindcă îi rămăsese meningele mic și îl strângea.

Frate-so ăl mare fusese narator. Trăgea pe nară. A murit de la Fentanil. Că l-a fentat nițel. Nu mai avea dozajul plafonat de guvern, căci dozajul fusese liberalizat peste noapte. Dar el nu știuse.

Când Tilică a ieșit la pensie le-a urat tuturor șefilor La Mulți Ani ! de Ziua Morților.

După ce și-a retezat policele la circular, a afirmat că ‘nu le poți avea pe toate’.
Acum, dacă îți arată mâna cu degetul mare în sus, nu știi dacă e totul Ok, sau e Ok doar pe jumătate.

Fratele mai mic al lui Tilică, Milică, prinsese un post de gondolier de adâncime pe un submarin de croazieră rusesc, în Marea Neagră. La 500 de metri adâncime a dat în suspin și atât i-a fost. Spre deosebire de submarin, care s-a oprit din cădere numai când a ajuns la 2000 metri.

Tilică nu era un păcătos rău de felul lui, era un păcătos mediocru. Se fereau popii să-l spovedească, că nu primeau nici de un pachet de țigări, la ce păcate subțiri și fără continuitate avea.

Ajuns la vârsta senectuții, Tilică are un singur regret. Că nu a ieșit George Simion președinte. Fiindcă promisese sor’sa că dacă iese ăsta președinte, se întoarce din Spania în țară. Și spera să își poată recupera de la ea cei două mii de euro, pe care îi dăduse cu ani în urmă, ca să poată ea pleca.