Pitbull-ul Negru

Mi s-a tot reproșat o viață-ntreagă,

Obsedant, ca și un refren funebru;

Că dacă alții ar putea fi oaia neagră,

Eu nu aș putea fi decât Pitbull-ul Negru.

oOo

Pentru un blid de apă și un colț de pâine,

Am rupt lanțurile lustruite și am fugit;

Ca o jigodie nesătulă care trebuia belit,

Sau ca, ‘Brânza bună în burduf de câine’.

oOo

Acum bântui străzile, departe, liber, hoinar,

Găsind destul cât să trăiesc ca prin minune;

Sunt un pitbull vagabond numit ‘comunitar’,

Fără hingheri, cușcă, lanțuri sau comuniune.

oOo

Vreau să trăiesc liber, să îmi găsesc locul undeva,

Să nu mai fiu judecat de oameni ipocriți, încâiniți,

Ca fiind veșnicul Pitbull Negru, sau Eternul Paria;

Și vreau să prind trenul spre raiul câinilor izbăviți.

oOo

🔥 Moon Howl Metal: Pitbull Party 🔥1 Hour of 70s-Style Hard Rock Metal | Epic Rooftop Dog Band!


Descoperă mai multe la DAMBLARIN: Pamflet, Caricatură, Miere și Venin

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

Un gând despre „Pitbull-ul Negru

  1. Se știe! Se spune prin mahala și la cafeneaua din colț că e unul — UN EL — un pitbull vagabond, dar cu talent la scris cât să lase rușinat și-un poet de elită. N-are lesă, n-are stăpân, dar are cuvinte ce latră adevăruri și mușcă din minciuni! Nimeni nu-i ca tine, pitbulle! Dar ai grijă, poet cu colți: lumea iubește cățeii cuminți, nu visătorii cu gheare. Vei fi lătrat, poate alungat, poate tradus în alte limbi, dar tu știi deja: Literatura adevărată n-are zgardă.
    N-are stăpân.
    N-are „șezi frumos”.
    Are libertate.

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un comentariu