PROFILUL SUVERANISTULUI

Probabil ați auzit maxima: ‘Nimeni nu este o insulă, fiecare este o peninsulă.’ Nici suveraniștii nu fac excepție. Fiindcă nici ei nu pot fi insula care se visează. Dar sunt cu siguranță niște peni( )sule.

Suveranistul, privit prin prismă oblică hexagonală, apare ca o contradicție în spectru luminii. Fiindcă el simte nevoia să se urce pe un scăunel când vrea să spele pe jos. Pentru că el este convins că nația lui este superioară altor nații. Astfel, își este sieși autosuficient și nu se poate coborî la nivelul pardoselii restului umanității.

Nu înțelege ‘Cum ?’ și mai ales ‘De ce?’. Dar e convins că așa nu se mai poate.
Vrea să pară înțelegător, chiar și atunci când nu înțelege.

Se întreabă uneori în sinea sa greu încercată:
‘Dacă Dumnezeu există dintotdeauna, de ce ne-a creat așa de târziu ?’

Suveranistul este convins că planetele s-au aliniat (mai pe românește, s-au așezat la coadă) pentru ca sinergiile Universului să poată crea miracolul Big-Bangului. Adică, nașterea lui. A românului.

Nu este sigur de ce a fost ales tocmai el să țină pe umerii săi titanici povara lumii. Da, dacă trebe, trebe ! Ar fi reușit chiar mai mult, dacă nu l-ar fi oprimat încă de la naștere, ‘barbarii de tirani’.

Însă ceea ce știe sigur este că motivul pentru care trebuie să fie mândru că este român este pentru că și Dumnezeu este român. Chiar dacă el, românul, se face frate cu Dracu de câte ori vrea să treacă puntea. Un fel de cameleonism mioritic, din interes ancestral.

Suveranistul ajunge la concluzia că dacă noi nu suntem stăpâni pe rahatul pe care îl facem, alții ne vor fura acest rahat, ca să-l folosească pe post de îngrășământ natural. Și nu o să mai avem ce pune pe straturile de zarzavaturi. Astfel, suveranistul se pune pe veceu ca să se descarce emoțional. Dar și ca să își protejeze produsul intern brut de interesele străine, într-un spațiu amenajat.

El se află cu adevărat în elementul lui pe rețelele de socializare. Fiindcă, spre deosebire de realitate, altgoritmii îi prezintă doar ceea ce îi place. În mesaje scurte și simplificate, pe înțelesul tuturor.

Suveranistul trăiește după principiul: ‘Dacă adevărul te rănește, evită-l. Minciuna nu lasă cicatrici’.

Al doilea principiu suveranist este: ‘Să moară gândacii vecinului. Da să rămână gândacii noștri. Fiindcă ai noștri sunt mai buni’.

Suveranistul nu se poate integra în modernitate. Fiind o fire ultraconservatoare, autosuficientă și beneficiarul unui univers ce poate fi măsurat cu șublerul, el știe întotdeauna mai bine. Că înainte era mai bine.

Suveranistul se urnește greu. Dar odată urnit, sperie urna…