Concluzie criptică

Oameni suferinzi și absenți,
Pe care culorile vii îi prea dor,
Se zbat între griuri și funebru,
Răstigniți de o peniță, demenți,
Se târăsc în cărbune și apoi mor,
Lăsând doar o dâră de negru.

N-au vise, speranțe, idealuri,
Căci pulsul în mlaștină e rece,
Durerea e surdă, prea multă,
Vântul în smoală face valuri,
Iar viața e o iluzie care trece,
Tânguit care moartea l-ascultă.

Oare unde e punctul fără întoarcere ?
În ce criptă se ascunde țipătul final ?
De ce focul de oase e negru de fum ?
Dacă viața n-are sens ci doar stoarcere,
Iar omul e un cumul de atomi, banal,
Pentru ce să mai lase urme de scrum ?

The Rolling Stones – Paint It Black (Violet Orlandi COVER)