Trandafiri în Oglindă

De câte ori te privesc lung în oglindă,
Văd trandafirii neofiliți ai dragostei,
Poate și zulufi-ți albiți, de la tâmple;
Și simt cum năvalnicul mă inundă,
Emoțiile pure și nefiltrate ale celestei,
Iubirea ce nouă putea să ni se întâmple.

Poate nu mai sunt oglinda de cleștar,
În care te aranjai cochetând altă dată,
Dar imaginea sufletului tău iconic,
Altruist, precoce și complementar,
Timpul nu ți-o va încețoșa niciodată,
Nici nu o voi reflecta în mod laconic.

Trandafirii aceia magici din oglindă,
Încă mai spun povestea ce ne-a unit,
Și prin simbolurile pe care le reflectă,
Aștern contra uitării petale de colindă,
Strânse cu grijă în ramă aurie de zenit,
Și-n culori așternute pe pânză selectă.