CATCH AND RELEASE

Trebuie să recunosc deschis că, atunci când m-am dus prima dată la pescuit în Belgia și a trebuit să fac gestul ăla pervers de a țuca pe gură ditamai crăpceanu’ (știți ce buze reci are?!), ca apoi să-i dau drumul înapoi, în apă, am fost năpădit de sentimente confuze.

Pe de o parte, instinctul strămoșesc de fomist neanderthalian îmi dădea castane peste scăfârlie:
– Păi ce facem aici, șefu’? Risipă de peștecide? Păi din bucata aia de crap la proțap, cu o gutuie-n gură, mânca toată familia o săptămână. Că îmi și sar stropii de mujdei din gură, nu alta.

Iar pe de altă parte, simțeam imboldul civilizator al noii mele patrii:
– Române, nu te prosti! Pune-ți pofta-n cui. Ai avut șansa să scapi din jungla din România și ai ajuns la civilizație, în spațiul amenajat. Comportă-te ca atare!

Nici acum nu știu ce m-a determinat să aleg cel de-al doilea imbold.

Poate echipajul de poliție care venise și el la pescuit de fomiști români, neintegrați încă din punct de vedere cultural și culinar? Nu voi ști niciodată.

Dar, pe drumul spre casă, am avut motive de reflexie autocritică. Faptul că eu am avut ocazia să pescuiesc un exemplar așa de mare și frumos se datora altora, care l-au pus, la rândul lor, înapoi în apă, ca să crească și să aibă și alții posibilitatea să se bucure de un pescuit sustenabil și cu preocupare față de biosferă.

Doar un exemplu aș vrea să inserez, pentru că mi se pare că surprinde un detaliu al grijii belgienilor față de mediu. În Flandra (jumătatea de nord a Belgiei) este interzis pescuitul cu viermișori roșii. Explicația? Coloranții folosiți pentru ca viermișorii albi să devină roșii sunt considerați poluanți pentru apă!

Sigur, în România, în care omul braconează nu doar de plăcere, ci și de foame, cu dinamită și plase de pescuit ilegale, măsurile de aici pot părea absurde și nenecesare.

Poate de aceea fondul piscicol din România scade, iar cel de aici nu.

Catch and Release („prinde și dă drumul”) nu se prea prinde de români. Poate și din motivul că ei sunt învățați de mici că „meseria se fură”, darămite peștele.
Și că „odată ce l-ai prins pe NU în brațe, nu-i mai dai drumul”, orice ar fi: biban, știucă, crap…

Descoperă mai multe la DAMBLARIN: Pamflet, Caricatură, Miere și Venin

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

Avatarul lui Necunoscut

Publicat de Damblarin

Se zice că aș fi un fenomen încă neelucidat, dar în mod clar anticomunist. Cei care mă cunosc zâmbesc involuntar când mă întâlnesc, iar savanții mă studiază...

10 gânduri despre „CATCH AND RELEASE”

  1. „Catch and release” e o deviza dupa care functioneaza multe tari, in ceea ce priveste pescuitul 🙂 (clar, nu Romania!)

    Dambla draga, ai un stil de a povesti… mai am putin si pic de pe scaunul de la birou de ras 😂

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

      2. Da. Vezi arhiva! (pe wordpress din 2018)
        Cred că o să găsești destul material pentru iarna care vine:
        pamflet, versuri, muzică, caricatură, pictură, grafică…semnate simplu Damblarin.

        Apreciat de 1 persoană

      3. Clar imi bag nasul si prin arhivele damblarine, sau damblaristice?! Uiii. Ma duc mai intai sa ma demachiez (sa-mi dau jos urma de rimel aiurit, intins pe fata – a se citi: machiaj original de Halloween 😂) si sa-mi iau o cutie de servetele ca se va lasa cu ras nebun si isteric 😂

        Apreciat de 1 persoană

  2. Nu pot, dom’le, să prind un pește și să-i dau drumul. Eu tot ce prind, bag în gură, că doar n-oi face sport din foame! Acuma, stând și chibzuind, îmi dau seama că cea mai deșteaptă alegere din viața mea a fost să rămân în România aici măcar prind ceva, dacă nu pește, măcar nervi și glume gratis! 😄

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

      1. Am exagerat. Oricum, oamenii din România s-au schimbat foarte mult, mai ales că mulți au muncit în străinătate. Și eu am muncit zece ani. Așa, ne-am schimbat mult stilul. Nu mai mâncăm lebedele din Viena, nu mai băgăm în gură chiar orice. Selectăm. 😉

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu