CHESTII COȚOFENEȘTI

Furtul Coifului getic de la Coțofenești, prezent într-o expoziție a muzeului Drents din Olanda, suscită ample dezbateri pro și contra.

Dar în ceea ce toată lumea este de acord în mod unanim este faptul că acest coif este atât de apreciat de români, încât e considerat mai prețios chiar și decât slănina de porc.

Până se stabilește cu certitudine dacă patrioții români și-au furat căciula, pardon, la coif mă refeream, privim cu atenție și urmărim cu îngrijorare baletul diplomatic.

Între timp, specialiștii care aproximează cu părerea, afirmă despre Coiful de la Coțofenești că prezintă urme ale abuzului uman de tip getic și amprenta spirituală de tip iranian.

Se presupune astfel că vreo căpetenie getică care a ajuns la cules de căpșuni sau la vândut de brânză pe la greci, sau care trafica covoare persane din Mesopotamia ( că de la turci nu avea cum, fiindcă nu sosiseră încă cu marfa ) a văzut coiful de paradă afișat într-o vitrină de la amanet. L-a schițat cu pumnalul pe o piele de viezure. Ajuns din nou pe plaiurile nord-dunărene getice, i-a cerut lui Ghiță de la sculărie să replice coiful din schiță, în tablă de aur.

De unde au tras specialiștii aceste concluzii ?

Păi conceptul avansat al designului, fantezia și îndrăzneala conceptuală a artistului, sunt elemente străine de mediul traco-getic. Primitivismul execuției însă, manopera grosieră și de mântuială, nu sunt străine. Adică, stângăcia tehnicii și superficialitatea redării detaliilor sunt aspecte care nu ar fi fost acceptate în atelierele artizanilor greci sau persani.

Combinarea simbolurilor iraniene cu elemente specifice artei traco-getice, precum și disprețul față de execuția cât mai fină a detaliilor ( gen: lasă bă, că-i bine ș-așa rău ! ) demonstrează că artefactul a beneficiat de un concept de design rafinat, sofisticat, de sorginte străină. Dar a fost timorat de o manoperă grosieră și lipsită de exigența și eleganța unei mari culturi. De sorginte autohtonă, carevasăzică.

Se presupune că cei doi ochi holbați de pe fruntea coifului nu vor să redea conjuctivita din epoca fierului, ci reacția căpeteniei getice la vederea coifului original.

Și, de asemena, vor să redea clipa de perplexitate a căpeteniei getice în momentul conștietizării decalajului cultural și tehnologic al restului lumii față de geți:
– Ptiuuu ! Ote al’ dracu, că până fusărăm noi izolați în suveranismul zaibărului nostru, alții să procopsiră cu cușme dân astea, dă protecție, metalice…