Împușcătura Dragostei

(dedicație iubitei mele soții !)

M-ai ciuruit scurt, de la prima privire,
Cu ochi seducători, de regină egipteană,
Am paralizat brusc, din o simplă ochire,
M-ai spulberat mișcând din sprânceană.

Am încercat să mă zbat, ca să scap,
Să respir mai mult decât să transpir,
Dar eram deja pe veșnicie fermecat,
Și înlănțuit sub al dragostei greu bir.

Nu am știut că nu există vestă antiglonț,
Care să oprească focul tras de pacoste,
Și că nu are rost să mai dau din clonț,
Dacă odată împușcat, rămâi cu dragoste.

Mi-ai dat foc și m-ai lăsat să ard de viu,
Mocnind în umbra ta cea rece ca gheața,
Dar nu este alt loc în care aș vrea să fiu,
Și nici altă soartă nu aș cere, toată viața.