Noua armă a viitorului

Ți-ai folosit cu cruzime seducția-ți fatală
Ca pe o nouă și letală armă a viitorului,
Pe un biet neandertal cu pareză facială,
Un suflet pribeag prins în plasa visătorului.

M-ai sedus și abandonat ca pe o sticlă golită,
După ce te-am umplut cu vârf și îndesat,
M-ai digerat încet, ca un piton cu artrită,
Și ai râgâit apoi, ca un leu bătrân și balonat.

Nu m-am putut apăra de ceea ce nu am intuit,
Nu am sesizat perfida manipulare otrăvită,
Ai profitat de naivitatea-mi de a te fi iubit,
Și de dragostea-mi oarbă și nemărginită.

Nu-mi mai rămâne decât să te blestem,
De pe muchia prăpastiei în care m-ai adus,
Să ne prăbușim subit amândoi, în tandem,
Putrezind negăsiți, pe un fundal cu apus.