HASTA SIEMPRE, COMANDANTE !

Dilică era un individ de pe a cărui față zâmbetul evadase și ceruse azil politic la pompele funebre.

Când voia să pară jovial exploda într-un râs coleric și isteric de înțărcau pruncii de la sperietură.

Dilică nu mai suporta atâta umor când țara gemea de neseriozitate. Când societatea avea nevoie de mai multă disciplină și autoritate ca niciodată.

În opinia sa, rusofilă, numai superficialii și fătălăii se hizleau râzând la orice absurditate. Bărbatul adevărat este sobru. Preocupat cu lucrurile serioase ale vieții. De care nu se râde. Nu chicotește la inutilități drăguțe, ca fata mare care se scaldă în lighean și îi alunecă săpunul. E ca și cum ai vrea să bei votcă cu biberonul…

Dilică era un activist de extremă stângă, convins că Che Guevara e mai influent decât Karl Marx.
Și că nobilele idealuri ale comunismului au eșuat fiindcă a fost greșit înțeles și aplicat, de către capete lipsite de profunzime și seriozitate.

Între Atena, care preamărea calitățile spirituale (artele, filozofia) și Sparta, care glorifica calitățile fizice, (forța și războiul) Dilică alegea întotdeauna Sparta ca punct de referință. Făcând paralela cu Rusia, ca fiind Sparta modernă. Și Uniunea Europeană, ca fiind Atena.

Era atât de afon și îi lipsea simțul umorului în asemenea hal încât trebuia să-i explici glumele. Fiindcă el căuta întotdeauna logica acolo unde tocmai lipsa ei crea poanta.

Umbla înțepat, de parcă călca în străchini și era opărit de la supraelastici.

Purta pe față o mină de o gravă seriozitate și importanță academică, care i se imprimase încă de la grădiniță.

Era convins că se născuse să fie lider. Dar nu s-au mai găsit locuri vacante.

Toată viața l-au bântuit cuvintele lui Bacovia:
‘ O, țară tristă, plină de umor’
– Cum adică ?! Ori tristă, ori plină de umor !!!…

Trebuia ca cineva să se auto-sesizeze odată și să transmită către țară un mesaj de interes pudic. Ca să nu mai tragă Occidentul concluzii priponite despre România…

Cineva mai tânăr, nu el. Că el…nu mai încăleca scuteru ci scutecu. Fiindcă scutecu îl scutea de o treabă călduță. Hai două, dar nu mai mult de trei.

Așa că s-a înscris în partidul lui Șoșoacă.
Și acum trimite semnale S.O.S, noaptea, din podul casei, cu lanterna. Către Est.