Moartea Pasiunii

Copilă pribeagă și de pripas,

Ce veșnic se imagina jivină,

Se pierdea des la vreun popas,

Sau doar cu florile-n grădină.

Iubea cu un dor nebun, pătimaș,

Purtându-și dragostea în surdină,

Zână blondă, cu sufletul gingaș.

oOo

Dar el nici nu avea ochi s-o vadă,

Și nici măcar nu știa că ea există,

Ascunsă în umbră deasă de livadă,

Când îi urmărea seara pasul, tristă.

Părea că în lumea asta rea și mare,

Sărmana, nu avea rol nici de batistă;

Ca o petală galbenă strivită pe cărare.

oOo

Când, într-o zi, un vechi refren:

El se frământa în jur la alta,

Cu ochii verzi și părul șaten,

C-un suflet ca cioplit cu dalta.

A fulgerat-o ca și din senin,

Străpunsă-n inimă de soarta,

Cu rânjetul ei negru și hain.

oOo

Auzise că doar cei buni mor de tineri,

Ingenunchiați de viață și de inimă rea,

Și dispar tăcuți, ca într-o zi de vineri,

Lăsând în urmă o movilă cu numele pe ea.

Dar ea nu voia să lase nimic în urma ei,

Ca nimeni să nu afle ce anume o durea,

Rămână lumea cea rea cu ai ei mișei !

oOo

Cu o privire încețosată, încremenită,

De suavă, plouată, căprioară carpatină,

Șezând lângă un patron de dinamită,

Și rezemată de un butoi cu motorină,

Tremurând, ea scăpără atunci chibritul.

Și brusc, neștiută, se prefăcu-n lumină.

Din moartea Pasiunii apăru apoi, Infinitul.

Evanescence – Going Under – Remastered – 4K – 5.1 Surround

The Pretty Recless – Make Me Wanna Die [Official Video HQ]

Nightwish – Sleeping Sun