Morile de vânt

După ce Don Quijote
Călări își lua avânt,
Luptându-se cu lutul
Prea trecutelor iubiri,
Nebunii râd în hohote
Când morile de vânt,
Greu, macină trecutul,
Lent, deapănă amintiri.

oOo

Căci se prea poate,
De valuri de pământ
Îngroapă în tumultul
Prea multelor striviri,
Noian de vise, toate,
Doar morile de vânt
Să mai macine trecutul,
Să mai depene amintiri.

oOo

Uitate în timp de noapte,
Destine mute, fără cuvânt,
Doinite-s doar cu flautul,
Șoptite-s doar în tresăriri,
Umbra timpurilor coapte,
Ca aripile morilor de vânt,
Încă mai macină trecutul,
Încă mai deapănă amintiri.