Dragoste de Natură

– Natură !

Acesta e cuvântul

Ce îți adie în minte,

Când stai în poluare

Și în gudron fierbinte.

oOo

Ah !

Unde e izvorul cristalin ?

De ce nu am eu oare

O umbră grea de pin,

Cu gust de minerale ?

oOo

De când n-am mai văzut

Un cer lucind prin codrii,

Cu zgomote prin crânguri,

S-aud în cârduri corbii.

oOo

Să văd cum căprioare

Pășesc grăbit prin luncă,

S-aud cum urlă lupii,

Vestind o iarnă lungă.

oOo

Natură, departe ești de mine,

Trăiesc o viață dură,

Prin fabrici și uzine

Cu gust pregnant de zgură.

oOo

Simt că îmi lipsește valea

Cu florile-i măiastre,

Visez că-i plină calea

De râsetele noastre.

oOo

Un fluture pe-o floare

Demult doresc să prind,

Un picure de soare,

Zâmbind din rouă-n crâng.

oOo

Ah !

Cum de toate acestea

Eu nu le pot avea ?

Ah ! Mare e Natura

Și dragostea de ea !