Un vânt ce aduce un vânt după vânt,
Târând după mine cleiosul pământ,
M-aud doar în bezna din mine plângând,
Și parcă de toți mi-e rușine.
oOo
Se aude doar picurul negru picând,
Și alb mucegaiul e-n negru veșmânt,
Iar pași-mi bolnavi prin baltă călcând,
Strivesc apăsarea ce-mi curge prin vine.
oOo
Și totuși, o rază solară mi-e-n gând,
Iar vântul mi-adie prin plete plăpând,
Uit suferința și greul călcând,
Las gândul să-mi zboare spre tine.
Descoperă mai multe la DAMBLARIN: Pamflet, Caricatură, Miere și Venin
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Un gând despre „Întunecare”