PIATRA LA RINICHI

Ș-așa-mi vine câteodată, să dau cu cuțâtu-n piatră…

Am o piatră la rinichi, care mă gâdilă și care îmi dă starea descrisă adineauri. De câte ori beau bere.

M-am gândit că, dacă tot o să-mi vând rinichiul ca să am bani să plec în concediu cu familia, atunci o să îl dau la pachet. Promoție. Doi în unu. Nu vând rinichiul fără piatră. Și nici piatra fără rinichi.

Pentru că, la urma urmei, piatra mea de la rinichi nu este doar un simplu calcul renal.
Este o piatră prețioasă, cu valoare sentimentală. Este o perlă. Născută din trudă, din scremut, din dedicare și chiar din suferință, până la urmă. Piatră pe care am produs-o prin depuneri succesive, strat după strat.
Exact așa cum o stridie produce o perlă sidefată pe fundul mării și pe fundul rinichiului meu s-a depus o nestemată.

În câte suplimente alimentare am investit eu, nimeni nu știe.
Credeți că toate acele depozite de minerale și săruri necesare depunerii au apărut de la sine ?
Da cine credeți că este Damblarin ? Charles Darwin ? Cu teoria aia a evoluției, în care totul apare din nimic ? S-o creadă el și cu cine o mai vrea să pară savant de renume, nu eu !…

Piatra la rinichi nu este un drept. Piatra la rinichi este un privilegiu !
Pentru că nu orice producător agricol poate produce și perle. Să ne înțelegem cu toții, ca să fie clar pentru toată lumea.

Piatra la rinichi îți dă prestanță, te face să fii remarcat. În special când te duci la pișoar și te ții de țeavă, boncănind din toți rărunchii ca un cerb în călduri.
Nici jocul de scenă nu scapă neobservat, când te zbați cu convulsii din bazin mai ceva ca Elvis Presley…

Ce mai tura vura, devi o celebritate care produce valoare adăugată. Poți să îți treci lângă prenume și porecla ‘Nestematu’.

Cred că la asta se referă și familia când afirmă că sunt valoros pentru ei.
La valoarea de patrimoniu pe care aș avea-o, dacă m-aș preda din proprie inițiativă, la amanet.