EȘTI PROST LA CAP ?!

Ne vom delecta astăzi cu o suită de expresii și zicale mai mult sau mai puțin inspirate, de care a auzit aproape toată lumea.
Dar nu ca și Damblarin.

O exclamație de uimire, sau de accentuare, care este unică în patrimoniul cultural românesc (preponderent în București) și care e aproape pleonasm:
‘- Ești prost la cap ?!’
De parcă ai putea fi prost la prostată.
Expresia asta e extrasă din bezna minții prin efort mental colectiv.

Precum este și următoarea urare minerească:
‘Noroc bun !’
Ca și cum în limba română norocul este și bun și rău. Ca de exemplu în limba engleză : Good luck (noroc); Bad luck (ghinion).

‘Apa trece, pietrele rămân’.
Principiul colmatării conductelor de apă caldă în București.

‘Ești prost ca noaptea !’. Este varianta populară a juridicului:
‘Ești mai prost decât permite legea’. Un alt exemplu de imaginație mioritică în exercițiul funcțiunii.

‘Capul plecat sabia nu-l taie! Așa că, fruntea sus !’
Iată o combinație ce le are pe toate: sarcasm, inteligență, umor negru.

‘Om muri și-om mai vedea’.
Exprimare a unei credințe puternice în Justiție. Justiția de Apoi.

‘A călcat pe bec’
Nu și-a plătit factura la curent.

‘Prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul’.
Sună a naționalism românesc confundat cu patriotismul.

‘Neam de traistă’.
Arborele genealogic al celor care astăzi, în politică, poartă geantă diplomat.

‘Gând la gând cu bucurie’.
Dar de ce ? Nimeni nu știe !

‘Fă-te frate cu dracu până treci puntea’.
Mostră de creștinism geto-dacic.

‘Dacă copilul nu plânge, mama nu-i dă țâță’.
Dar și tatăl ar trebui să plângă ?

‘Când ești bun ești luat de prost.’
Afirmație care își bazează argumentul pe o cultură mioritică ce ridică escrocheria la rang de virtute. Gen: ‘Hei, hei, că nu-i rău, că-s mai hoț ca tatăl meu !’

‘Ai, dai, n-ai. Ia nu da să vezi cum ai!.
Principiul muncii la negru la români.

‘Dacă n-ajunge, mai rămâne’.
Raționament guvernamental post electoral.

‘Cum tu mie, așa eu ție’.
Muie PSD !

‘Du-te și cântă la altă masă !’
Genială completare a afirmației filozofice: ‘Veșnicia s-a născut la sat.’
La o masă de birt.

‘Ce zici, poți să taci ?’
Misiune imposibilă. Fiindcă, indiferent de răspuns, nu ai tăcut.

‘Nu sunt prostul nimănui !’
Nu te descuraja. Într-o bună zi o să te remarce și pe tine cineva.

‘Vara nu-i ca iarna’.
Din folclorul prezidențial. O certificare oficială a schimbărilor climatice.

‘Dă, Doamne, mintea românului de pe urmă’.
Mereu m-am întrebat cum o fi arătând românul ăsta de pe urmă.
Fiindcă românul e în urmă la mai toate capitolele modernității, ce fel de minte trebuie să fie cea la care se face aluzie ?

– Dar cum o să te descurci Damblarine, dacă într-o bună zi îți iese-n cale ‘Necuratu’ și ‘Te ia la trei păzește’ ?
– Cum mi-o fi norocu ! Ești prost la cap ?!

‘Cine râde la urmă râde mai bine’.
Hai, că știu că oricum, până la urmă, nu v-ați putut abține…