FACEBOOKING

Deci, nu știu cum sunteți voi, dar eu când mă gândesc sunt frustat.

Nu sunt un mare consumator de platforme de socializare. Pentru că mă încăpățânez să cred în continuare că ai nevoie de mai mult decât un police cu doar două falange pentru derulare, ca să poți comunica ceva inteligent.

Dar, să luăm în discuție Facebook.

Regulamentul, obligatoriu pentru mine, versus ‘bunele practici’ cu care platforma vrea să se bage în viața mea privată, mai obsedată ca nevasta.

Ca și utilizator, eu nu am voie să contactez alte persoane în scopul de ‘a le hărțui’. Dar Facebook mă poate hărțui pe mine oricând și la orice oră din zi și din noapte. Cu insistențe demne de o soacră de burlac de 40 de ani.

Eu nu am voie să trimit altora publicitate. Doar alții îmi pot publicita mie, cu acordul Facebook.

Ați sesizat cât de subtil se erijează Facebook în psihologul vostru ? Cum nu ? Ia uitați-vă mai bine în colțul de sus, în stânga. Acolo, da ! Ați găsit întrebarea:
” – La ce te gândești ? ” Da ? Aia e !

Eu nu știu la ce mă gândesc în momentul acela. Dar Facebook vrea să știe la ce nu mă gândesc eu. Și, prin intermediul lui și alții…

Vizavi de această idee, îmi amintesc ce îmi spusese cineva cu ani în urmă, când Facebookul nu era atât de răspândit în lume ci mai mult în America.
Un cunoscut de al lui plecase în State să viziteze pe cineva. La vamă, ofițerul vamal american la întrebat despre adresa de Facebook. Moldoveanu de peste Prut i-a răspuns că nu are cont de Facebook. La care ofițerul vamal l-a privit suspicios, întrebându-l:
– De ce ? Aveți  ceva de ascuns ? …

( în acest moment mă amuză liniștea pe care o aud venind dinspre partea domniilor voastre, stimați cititori )

De asemenea, fără consimțământul meu, Facebook mă folosește ca Poliția. Pe post de persoană care identifică infractorii. Îmi arată o suită de fețe și apoi mă întreabă:
– Cunoști pe vreunul dintre ei ? Hai, concentrează-te ! Poate îi cunoști ?


Chiar dacă eu nu aș vrea să îmi amintesc, Facebook insistă ca fata mare la măritat să o fac.

De asemenea, Facebook știe ce e Pentru tine și ce nu. Recomandându-ți topicuri care îți insultă inteligența de fiecare dată.

Însă ceea ce a umplut jumătatea goală a paharului meu greu încercat a fost momentul în care mi-au fost prezentați Rajhat Kampur, Xsi O’ Ling și Khaled Ciuruk. Cu infama  întrebare:

Poate îi cunoști ?

Nu ? Atunci poate vreți să fiți prieteni …


Descoperă mai multe la DAMBLARIN: Pamflet, Caricatură, Miere și Venin

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

Un gând despre „FACEBOOKING

  1. Yuhuu! Ce norocoasa-s eu (si linistita, totodata) ca nu am Facebook. Si pana sa intrebi, nu!, n-am nimic de ascuns. :))

    Am o intreaga lista (cat un pomelnic) de ce nu (mai) folosesc aceasta retea de „socializare”. Plus ca, am inteles ca „e praf!” – nu mai e ce era odata… 😀

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu