Tu ești mult mai mult

Când privesc spre cerul senin de vară  îmi dau seama că nu aș fi putut fi mai mult,

Am fost un spaceman rătăcit pe o planetă a cărei cea mai bună parte, ai fost tu ;

Aș fi putut cândva, poate, să ating glorios infinitul, după o eternitate de tumult,

Dar nu aș fi cunoscut iubirea imposibilă pe care ai pictat-o ca pe un univers tabu.

oOo

Nu aș fi crezut  că în mica dimensiune quantică doar dragostea mai luminează,

Că minusul subatomic poate întâlni plusul macrocosmic într-o perfectă ecuație,

Că poți fi fericit într-o gogoașă țesută cu fir de borangic, din care pacea radiază,

Și te poți simți peren, egal cu titanii ce au căzut de pe Olimp în propria emulație.

oOo

În lanțul trofic al existenței septentrionale tu ai fost, ești și vei fii mult mai mult,

Eu am rămas să plutesc în neant ca o comandă nerostită, scufundată de Titanic,

Tu ai fost a patra dimensiune fundamentală numită dragoste, pe care  o ascult,

Atunci când vibrează ca și spirala Căii Lactee, într-un dans perpetuu și organic .

Damblarin

oOo