Văile și munții s-au aplatizat la nivelul zării,
Iar anotimpurile și-au epuizat de mult lumina,
Am ajuns la indicatorul cu semnul exclamării,
Deci te întreb, de aici încotro o vom mai apuca?
oOo
De câte ori am simțit că mă înec sub povară,
Mi-ai oferit umărul tău, de care să mă agăț ,
Și cuprins de speranță, să plâng până afară,
Iar acum, la amurg, îmi e greu să mă dezvăț.
oOo
Am naufragiat pierduți pe pluta unui vis,
Am râs și în soare și pe lună plină iubito,
Am fost gata să plonjez cu tine și în abis,
Dar când amândoi am albit, de aici, încotro?
Damblarin
Descoperă mai multe la DAMBLARIN: Pamflet, Caricatură, Miere și Venin
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.