BAFTO DELO !

Un țigan din Mediaș (care a fost afurisit de Papa Francisc în calitate de preot pentru bisericuța țigănească din oraș), a intervenit decisiv, făcând ordine în cimitir. În cimitirul eroilor amestecați din Valea Uzului.
S-a cocoțat pe o cruce și a început să blagoslovească:
– Bhăăă…lua-v-aș morțîî-n cădelniță și viii-n clopotniță ! Da hunde fă credeț ? Ha ?

Stegarul Horminz i-a răspuns:
– Noi ajuns la Erdely (Ardeal), asta era populata. De lupile, vulpile, caprioare, mistreț, olahi (valahi) și alte salbaticiuni. Che olahu fugit la padure de fricu nost. De aia zice che paduraru frate cu rumanul. Atuncea voi, ciganyok, inche nu era, sa populeze terenuri de vanatoare, se plimbe ursu…

– Hungure, da de unde o vinit hunii, mo ? Hunii o vinit din vorba aia țîgănească: „Hunii…halțîî !” No vez ?
Spre dăosăbire dă săcui (proști da hotărâți), valahul era numa prost. Fiindcă el să aliena ba cu hunul, ba cu haltu, că de multe ori lupta împotriva altor vlahi, care herau cu șatra lu hăilanții…

Gheorghe intervenii înțepat în discuție, rezemându-se în par:
– Auzi băăă…Ciurdele, ‘tui anafura lui cui te-o mai popit și pe tine!… În drumul său către Rai, valahul o căzut de pe scară și o ajuns lipit de tavan. De aia sfinții ortodocși privesc lumea care intră-n biserică, de sus. Dacă nu credeți, întrebați-i pe dacopați. Scot ăia la detalii despre daci cât nu are istoria Chinei.
Când o început să-și descrie istoria, valahul o folosit cuvinte grele, încărcate de conținut și simbolistică. Bolovani, granit, peșteri (‘Muie PSD’ e un neologism recent).
Amu, după o istorie încercănată de glorie, da tratată cu jale, valahul o ajuns să strângă flacoane de șampoane ca să pună bulion pe iarnă în ele. Că-i mai ieftin… Auzi și la papistașul ăsta, România e Grădina Maicii Domnului… Numai că n-o mai rămas nimic de furat din grădina asta, Maica nu și-a mai luat pensia de mult iar Domnul a ajuns la pușcărie…
Și acum veniți voi să ne dați nouă lecții ?…

– Mo șî io cred că Sfântu Părinte ș-o făcut o grămadă de păcate-n Românica. Nuș ce păcate ș-o făcut Sfântu Părinte, de o ajuns să ne roage șî pă noi, țîganii, să ne rugăm păntu el. Daț sama ? Oare că l-o pupat pă pendula de pă chept pă Deny dă Hepiăst ? Hapă hatunci, Dumnezo să-l scuză !…
Mo, Van Gogulee, vlahu, când o desfacut prima dată borcanul cu zacuscă, o dat de podul de flori. Dă mucegai. Așa i-o descopărit pă frațîî lui de peste Prut (strigă părințelu din vârfu crucii de piatră)…

În aer se răspândea o mireasmă de ciuperci de pădure (de la părințel dintre degete, că umbla cu bocancii sparți).

– Țigănia ta, (strigă Gheorghe, ca să-l audă toți), de obicei consistențele seci absorb. Dar tu ești prost de dai pe dinafară. Ești atât de prost de nu se poate prinde nici meningita de tine, băăă, vai de capu tău !

– Mei parinte, olahu vrut fost cioban che placut brânzu de la mama lui…(sări ungurul în ajutotul țiganului). Mei, la ardelean, gustu porculu e ca cum orgasmu. Che zice „S-a dat la jumeară”, aia nu mancare, că sex…Ioi Iștenem draghe !…Mei, curve ca rumanu, mai rar. Che și UDMReuu curvit ca PSDeuu. Noi nu votat la el, da votat olteanu cu miile ca sa intre la europarlaentare. Cum asta ?

– Păi de aia-s mai curve unguroaicele decât românoaicele, că-s UDeMeReu (râse Gheorghe).

– No hauzîț la mine mo, că am vinit cu gând de împăcăciune ! Cum o zâs șî Papa, ‘Că-i mai ferice să dai decât să capeț !’ Voi, rumânii șî hungurii, aț tăt fost în pauză de masă în ultimele, să tăt fie, vreo sute de ani. Că v-aț mâncat hunii pă halțîî. Timp în care haț dat pă noi, țîganii, ca pă hoțîî dă șhasă cai. Șî noi ce hera să facem ? Că heraț mai mulț…Ham furat ce am putut șî de la hunu șî de la halțîî. Voi munceaț, noi furam, c-așa era treaba pă neam. Până v-aț prins șî voi cum mere șmecheria. De aia nu mai țâne în România ! Că acu furaț voi șî vreț să muncim noi…

– Auz mă ungure, decât să mai încondeiem ouă cu barosu, nu ar fi mai bine să ne împăcăm ? Să ne împăcăm cu gându că povestea asta veche și răsuflată cu ‘a cui îi Ardealu ?’, nu mai țîne în Europa unită ? Uite, eu am găsit soluția (era într-un borcan în cămară). Palinco de prune bă ! Trăbuie cu de musai să trăim împreună. Că doară îi destul loc, Doamne bate-l !… Tu nu vez că ni s-o tăiat maioneza prin procesu de brânzire pă subiectul ăsta ? Păi ce, am ajuns să ne împace țîganii ? Tu nu vez că pe ăsta l-o radiat televizoru când să uita la serialul Cernobîl ?… Țigane, tu să taci, nu mai mânca căcat acolo ! (încheie Gheorghe cu năduf).

– Mei György, mult praf, puțin calorii la gura ta ! Ce papa calciu la tine ? Che tu luneos ca un șarpe cu tenu gras…Popa asta ciganyok face pe curieru la mine și la tine ? Pune curu la bătaie, sa ciomagim doi la el ?… Da polinco bun, ioi, ioi…

Pe părințel îl lovi fasconalul de se oftică;

– Io nu glumesc cu haleala, mo Gheorghe ! No, dic la hel, dilăuu ! Socares prala ? Io vreu să hopresc gâlceava șî cân colo ei…Îi dore mintea…Că pă fiecare îl dore ce are mai tare… Hapă, o tunat șî io hadunat !… Bafto delo !