BALADA CODRUȚEI

 

Foaie tătă verde, de ienupăr,

Când nu-i bai ni nu mă supăr;

Da pă când baiu îi spre jale,

Să nu cați să-ni ieș în cale.

 

S-o pornit mai de cu an

Un ciocoi de Teleorman,

Să ne arate cum să fură

Șî paiăle di pă șură.

 

Da moțîî nu calcă cu sandale,

Cân porniesc cu furci la vale;

Ni nu întreabă de posmagi,

Că îș bagă sânguri în dăsagi.

 

Mândruța die Codruța a lu Köveși,

O fătucă ce o cutezat a mni opri !

Ni-o dat speranța că ne-om dezrobi,

De ciuma aia roșîe, de care om șî muri.

 

Foaie verde-n codru de gorun,

Mă apuc amu din tulnic să bucium,

Să s-audă din Munții Apuseni șî

Pân la Prut și Dunăre, la lipoveni.

 

No, drajilor, amu io dau fuguța,

Că vor s-o încalece pă Codruța;

Că de ajunje zvârluga la Brucsel,

Vai die ițarii lu Statu ăla Parălel !

 

 

Damblarin