GiGiHAN

El ar fi vrut ca lumea să îl strige ‘Rișard Inimă de 1 Leu’, dar până la urmă s-a mulțumit și cu porecla de Gigihan. Fiindcă ajunsese un fel de Han peste Gigeii din portul Constanța, care cărau bagaje cu cârca. El împărțea munca la negru și drogurile la albi. Îl cunoșteau autoritățile ca pe un cal breaz. Pentru că el le căra comisioanele când apărea câte o treabă cu rezultatul la plic. Bulioane de euro. Ce să facă și el. Dacă el s-a nimerit să fie nefericitul câștigător al premiului de popularitate ?

Copil fiind, pășuni cutreiera. În vacanța de vară. Când îl angajau pe post de ciurdarul micului sat dobrogean de stepă, pe unde se perindau ai lui. Dar l-au dat afară de la cârma ciurdei când au văzut sătenii că păștea vacile pe arătură. Fiindcă el adormea ca babele la meci, cu capul pe mușuroaie, iar vacile se pierdeau singure printre brazde. Așa că într-o bună zi, ceea ce le-a pus capac sătenilor de l-au dat afară a doua oară, definitiv și iremediabil, a fost faptul că el, ca să audă vacile și să nu le piardă, le lega la gât câte un șarpe cu clopoței. A zis că a văzut el cum făceau fachirii în India, pe Animal Planet…

Așa a început el încă de timpuriu marea sa migrare de la un loc de muncă la altul. Dar era mândru că asigura astfel circuitul drojdiei în natură. În natura umană…Practic ajunsese să nu îl mai tragă fierea să facă nimic. Deși cu inteligența emoțională nu stătea rău. Fiindcă reușea să își gestioneze amețelile în alternanță cu stările de vomă și junghiurile de la ficap.

Cică el a crescut cu lapte cuburi de vită, nu cu cacao instant ca toți studenții. Când se constipa își băga degetele, ca să își provoace diareea. Iar când se punea pe băut bea până șchiopăta cu gâtu. Ce mai, când toată lumea era pe minus el reușea să fie în plus. Era ca un prezervativ tras, când voiai să te piși. Dar era și din cale afară de zgârcit. După ce ieșea de la duș se usca de dor, ca să nu consume curentul. Își ținea banii ascunși în peștele de sticlă de pe smart TV (un biban oceanic făcut din sticlă de bere verde).

În bazarul din Constanța a făcut o perioadă trafic cu gumă de mestecat cu acțibilde turbo și șlapi de plastic, de la turci. A ajuns chiar să vândă prezervative ucrainene de contrabandă făcute la Cernobîl. Până a luat bătaie de la tătarii din Medgidia și împrejurimi. Fiindcă nu mai puteau ăia încăleca de la bubele cu bășici de pe interiorul cracilor. Parcă se așezau pe pungi antișoc cu bule de aer. Și se speriau caii de la pocnituri.

Gigihan era un original în multe privințe. De câte ori făcea câte un tort în tufe se scremea până ieșea și cireașa. Tăia buștenii cu lanț de motocicletă pus pe drujbă. Când motorul de la drujbă se gripa continua să taie bușteanu cu lama. De la buldozer. Dar se entuziasma ca Păcală la păpușa umflabilă. De ziua lui și-a facut cadou una (că pompă de umflat avea deja). Asta întelegea el prin sex protejat de gumă. Umflabila. Că nu agrea prezervarea speciei cu prezervativ…

Într-o zi s-a apropiat de el cu duhul blândeții și i-a zis în mare taină, Arhiepiscopul Tomisului, ÎPS Teodosie:

– Gigihane, tu nu ai ce pierde !…Știi vorba aia…’nimic nu se pierde, totul se găsește până la urmă’ ?…Mă acuză ăștia de abuz în serviciu, mărturie mincinoasă și inducere în eroare a organelor judiciare. Dacă iei totu pe tine la DNA Constanța (ca să nu îmi șifonez eu sutana cu aurituri prin pușcării), ai la ieșire o sută de mii de euro ! Știi, eu nu fac diferența între ‘Life sentence’ / Death sentence’. Că nouă la seminar ni s-a predat în rusă, nu în engleză…Dragă fiule risipitor, Dumnezeu îi mare și nu-i uită pe ai lui. Așa că Dragnea va da grațierea aia până la urmă. Și te-ai scos. Și cu suta de mii de euro, de la mine, și cu plăți compensatorii de la guvern, că ai fost la pușcărie și și cu sufletu-n Rai, de la Dumnezeu. De la mine mai puțin, de la Dumnezeu mai mult…Și dacă te înscri în PSD, poți prinde și tu un loc de parlamentar de banii ăștia…Te bagi la minorități, că aduci a mongol țigănesc. Tu nu vezi că de alde ăștia ca tine au ajuns la președenția Europei ?!

I-a zis sfințitului, Gigihan:

– Înalt Prea Sfinția ta, nu mă faceți să râd, că io iau în serios importanța râsului ! Trei sute de mii de euro și mă fac frate și cu dracu ăl mare, cât stau la Beciul Domnesc. Da să știți că dacă m-ați fi rugat să mă duc la spital în locul sfinției voastre, aș fi refuzat. Nu contează suma. Am mai frică dă spitalele românești, deci dăcât dă pușcărie. Căci ca sănătatea-i mai bună dăcât toate…alea, alea…După grațiere o frâng și eu către politică. La experiența mea dă viață care este, am valoarea cea mai mare în politică.

– Cum ți-ai dat seama ?

– Am fost la o babă care mi-a ghicit în cazier !

Damblarin