Armata de Strigoi

 

Doamne, nu mai cred în noi,

Am ajuns fără de știre,

Doar o armată de strigoi.

 

 

Ce orbecăie prin noapte

Căutându-se pe sine,

Sub ruinele de șoapte.

 

 

Suntem ucigașul ce seduce

Cu o mie de fețe de năluci,

Dar la final, ne facem cruce.

 

 

Pe luna amară, plină, sângerie,

Au omorât până și speranța,

Strigoii condamnați la veșnicie.

Damblarin