Am fost ispitit de demonii din Abis,
Coroana-mi erau mii de suflete paria;
De pe tronul lui Hades, veșnic proscris,
Nimic nu putea să îmi întunece aria,
Nemurirea, sceptrul de un negru închis.
Dar am furat o rugăciune a unui damnat,
Și am ascuns în ea refuzul final al tentației;
Am fost alungat apoi din Infernul blestemat,
În universul tăcut, rece și infinit al creației,
Ca o pală amintire a unui trecut estompat.
Am luptat cu ispitele ce-mi inundau cuvântu,
Dintre toate tentațiile ce mi le-a țesut viața
M-am prăbușit sub povara unora, cu gându,
Dar am văzut acum, când se risipește ceața,
Că ultima și cea mai otrăvită, ai fost chiar tu !
Damblarin
Descoperă mai multe la DAMBLARIN: Pamflet, Caricatură, Miere și Venin
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.