Pleoscăi cu pași bolnavi prin bălțile reci din mahala,
O altă zi petrecută în infernul lui Dante zis Cămătaru;
Duhnesc a balcanism când mă prăbușesc pe canapea,
Și prin pori îmi transpiră corupția malignă, cu caru.
Și îl întreb pe Dumnezeu de ce a lucrat târziu în noapte
Când ia făcut pe români puțin mai prejos de purii îngeri ?
O fi fost obosit, deprimat sau doar la buget de austeritate ?
Căci suntem un neam făcut din aluat diluat și din plângeri.
Noi nu suntem niciodată de vină, Dracu și-a băgat coada !
Și mai știm că suntem neam de ciobani ce au muls vârtos;
Da ce putem face Doamne când toți ne asupresc degeaba ?
Nu mai bine dăm vina pe Destin și ce mișto ne-am scos ?
Damblarin
Descoperă mai multe la DAMBLARIN: Pamflet, Caricatură, Miere și Venin
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
DAMBLARIN: Pamflet, Caricatură, Miere și Venin 