Element Spontan

Răzbate un fulger, transversal,
Prin grinda putred prăfuită
Și izbucnește-un foc banal,
În casa veche, locuită.
Te plimbi ușor pe o cărare
Și calci un fluture pe-aripă,
Fără să știi că-n urmă-ți moare,
În iarba proaspăt bătucită.
Adie vântul prin petale,
Mișcând nuanțe diferite,
Se leagănă apoi, egale,
Resturi de plante ofilite.
Se scurge un strop de rouă-n cale
Pe un pui de gâză amorțit,
Culorile scânteie agale,
Peste-necatul punct negrit.
Apare uneori pe geam
O umbră veșnic rătăcită,
Și-ncepe să vibreze-n van,
Fragilul meu suflet de sticlă.
Damblarin
 
 
 

 

Descoperă mai multe la DAMBLARIN: Pamflet, Caricatură, Miere și Venin

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

Avatarul lui Necunoscut

Publicat de Damblarin

Se zice că aș fi un fenomen încă neelucidat, dar în mod clar anticomunist. Cei care mă cunosc zâmbesc involuntar când mă întâlnesc, iar savanții mă studiază...

Lasă un comentariu