Bacoviană-i clipa
În care te-am văzut;
Mi-ai frânt atunci aripa,
Smulgând-o din ţesut.
Nu ţi-a păsat de rana
Ce supurând se scurge,
Nu te-a scârbit nici pana
Ce tremura în sânge.
Rămas-am cu-o aripă
Eternul să mi-l cat,
Să zbor în cerc, de frică,
Să cad şi să mă zbat.
Nu te-ar cuprinde hăul,
Alunge-te chiar moartea,
Să te îneci în săul
Ce-ţi luminează soarta.
Să ştii de acum şi-n pururi,
Peste milenii, mii:
Chiar şi unde sunt cusururi,
Trăiesc fiinţe vii !
Damblarin
Descoperă mai multe la DAMBLARIN: Pamflet, Caricatură, Miere și Venin
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.