CIOBĂNESCUL MIOcRITIC

Noi, lățoşii mioritici, ăştia din spatele stânii,

Că care cum ar zâce unii, dulăii, sau poate, cânii,

N-am mai dat din coadă, ne-am pus pă lătrat,

De ni s-o spăriet măgarii împreună cu stăpânii,

De pă munte-n jos pîn vale, până-n sat.

 

 

Cum să ştie de veacuri peste tăt în astă țară,

Viața la munte-i gre, iar de dulău, nu îi uşoară;

Nu poți păzî oile bine, că nu poți muşca pă hoți,

Poți fugării ciori şi iepuri sau lătra la lună-n sară,

Da n-ai dreptate nici belşug, dacă nu-i înhăți pă toți.

 

 

Că de-am putea noi muşca pă drept

Pe ăl de fură, crezând că-i mai dăştept;

De la ăl cu țâța-n gură la ăl care-i mai atent,

Am lăsa atunci lătratu, le-am sării direct în chiept,

De ni s-ar tocii caninii în haita din Parlament.

 

 

Da ni-or pus în lanț, jujeu şi cu botniță la bot,

Ca să prăduie ei cu neamu fără frică tăt ce pot;

Dau legi ce apără nu turma, ci mai mult pă prădători,

Or pus ciobani la stână lupii, cu a lor haită cu tot;

Gebeleizis doamne, trăzneşte-i mâine pântre nori !

 

Mâine-i mare foială-n târg, că dă prostimea cu votu,

Să aleagă-n Parlament penalii la care au pus botu,

Da de iară cei mai mulți îs ăia cu PeSeDeuu,

Trec oceanu spre Canada, de ar fi cu feribotu;

Să turbez, de nu mă spânzur de o cioată, cu jujeuu !

 

 

Mândru mis că nu-s doar câne, îs Ciobănescu Mioritic !

Am stat de veacuri în Carpați, pân mi-o ajuns pedigriu critic;

Dar după alegerile astea, a unui alt nou Penalment, chiar din ăst an,

Nu o să mai latru, da o să fug schelălăind din plaiul ăsta criptic…

Că decât lângă ‘Blestemul Miorița’, mai bine Ciobănesc German !

 

Damblarin