1 Dracula Doamne

Dracula Doamne

Dracula Doamne, legenda ta încă ne înfioară

De hoţi şi de perverşi ce am ajuns,

Dar nu destul încât să nu furăm o ţară ;

Vino şi curmă-ne neamul, că decăzut-am îndeajuns.

Cu o singură ţeapă nu vei putea face dreptate,

Căci suntem laşi şi escroci, dar suntem mulţi,

Mult prea mojici ca să înţelegem ce înseamnă demnitate,

Din Valahia şi Moldavia până-n Transilvania-n munţi.

Dracula Doamne, tu ai ţinut singur piept la Semilună,

Ai alungat complotul şi trădarea cum nimeni n-a putut,

Ne-ai ridicat din colbul delăsării şi ţeapa ta ne-a fost mumă,

Te implorăm, mai vino încă o dată, şi fă ce ai de făcut !

Împarte ţara asta în două, în bandiţii prinşi şi cei scăpaţi,

De la vlădică la opincă, de la prunc la curva cu mai multe feţe,

Şi începe să-i înşiri în ţepe, de la Marea Neagră la Carpaţi;

Reîmpădureşte astfel străbuna glie, cu fiii ei în beţe.

Izbăveşte-ne de noi înşine, ţeapa ta purifice-ne de păcate,

Spală-ne în sânge renumele istoric şi adună-ne pe toţi,

Pentru ca măcar în Lumea de Apoi să ţinem capetele ridicate,

Uniţi precum o naţie, nu dezbinaţi în clanuri, ca haitele de hoţi.

Damblarin