Pentru ca să înțelegem de ce românul de astăzi iese atât de fotogenic în statistici, în sondaje, în studii de opinie, sau în alte tipuri de evaluări critice, este nevoie să căutăm câteva explicații edificatoare, scormonind puțin prin negura trecutului său.
Istoria ne lasă să înțelegem că valahii, timp de secole, ca să se dea jos din pat trebuiau să se ridice în picioare și să facă un pas în lateral. Fiindcă dormeau la nivelul solului strămoșesc bătătorit, pe o rogojină din paie cu tărâțe.
Prin secolul patru, în scrierile bizantine îi găsim zugrăviți ca pe niște barbari îmbordeiați. După vreo 400 de ani, tehnologia bordeiului de chirpici capătă denumirea de ‘civilizația de chirpiceni’.
După alte patru secole, lavabilul, rigipsul și termopanele încă nu biruiseră tradiția…Și tot așa, până într-un târziu, „încoacea…mai pe-ndărăt”…(să ne reamintim că la noi, secolul al XVI-lea a bătut timid în golul de la intrare a bordeiului de abia prin secolul al XVIII-lea)…
Cică expresia ‘românul s-a născut poet’ ar fi o traducere românească răstălmăcită a unui text din cronicile maghiare de pe la 1200, care afirmă în original că: „Olahul s-a născut în poiată. Dar nu în iesle, ci pe paiele de deasupra balegii de pe podele”.
Ceea ce explică în bună măsură afinitatea seculară a valahilor pentru amestecul de paie și bălegar și mentalitatea de poiată. Pardon, înapoiată. Deși, paradoxal, se zice că strămoșii românului au avut și momente de sclipire în ingineria construcțiilor de bodybuilding (vezi Meșterul Manole). Dar să nu uităm că este doar un mit.
Tumultul civilizațional care ne-a invadat gările prin intermediul trenurilor migratoare și coloniale ale istoriei, trenuri încărcate cu o mare diversitate culturală și politică, nu au reușit să îl smulgă pe arhaicul român de pe peronul unde l-au găsit încremenit de spate, într-o poziție de criză sciatică, mulgându-și oile. Nu, el a știut din totdeauna că a fost primul aici, deci, restul nu mai contează. El a nutrit credința nestrămutată că la început, aici trăiau dacii. Și dacii mulgeau. După care, au venit romanii și i-au muls ei pe daci. Și uite așa au apărut valahii. Neam analfabet de ‘titani’ care, deși s-au luptat cu zeii și au pierdut, nu au fost interesați să dezvolte scrisul, cu atât mai mult să se implice în niște inutilități drăguțe cum ar fi consemnarea în scris a propriei istorii și dezvoltarea timpurie a conceptului de cultură. Au făcut-o însă alții. La doar 400 de ani de la sosirea lor în Europa, îmbrăcați în piei de animale și trăind în corturi. În cronicile lor și ale altora mai tragem și noi cu ochiul, ca să vedem ce făceau ai noștri pe atunci.
Istoria oficială predată în școli se străduiește să ne convingă că prin venele noastre curge acea gena albastră de la Roma, gena responsabilă cu înclinația spre artă, explorare, cultură, civilizație și progres. Încercați să depistați această genă buclucașă în coarnele plugului de lemn, sau în ghioaga ciobanilor valahi, care timp de peste o mie de ani nu au avut preocuparea să lase și ei posterității o epopee gravată în miniatură pe un bob de orez, sau măcar sculptarea unei statuete de jad, ceva acolo… Sau dacă nu, măcar un bilețel pe papirus de oaie sau pe un colț de șervețel din brusture. Un text minim de genul: „-Da băh, noi suntem glorioșii ăia despre care o să vorbiți voi peste vreo mie și câteva sute de ani. Deși noi nu înțelegem de ce ne faceți responsabili de calități de care noi nu ne știm vinovați…”.
Eeee, parcă altfel s-ar fi umflat gogoneaua în piepturile noastre păroase, reverberând înalta și în același timp adanca mândrie patriotică. Aveam și noi ce să fluturăm lumii pe sub nas: ‘- Uite băh, ce strămoși luminați am avut noi, conștienți de limitele lor, nu ca alții…’. Dar așa ?
Astăzi, patrioții de serviciu, dau vina pe tot ce le poate debita simțul artistic, nu cel istoric, pentru a deculpabiliza românul de tarele sale milenare. Culmea amuzamentului, acești ‘patrioți’ se raportează în exces la ‘glorioasa epocă’ daco-romană. Pentru că nu găsesc argumentele narcisiste de care au atâta nevoie timp de mai bine de un mileniu și jumătate…
Însă, realitatea cotidiană de actualitate, nu face decât să le demonteze creațiile, confirmând că românul e neam mitocan prin tradiție. Societatea românească în ansamblul ei este una ce a rămas primitivă, nefuncțională și, poate elementul cel mai definitoriu și cel mai alarmant, neinteresată de progres și civilizație. Mulțumindu-se cu o educație minimală, cu o existența minimală, târându-și zilele dintr-o noapte în alta, fără prea mari pretenții.
Celor care sunt tentați să arunce toate metehnele noastre tradiționale în cârca celor 45 de ani de comunism le recomand să lectureze articolele scrise de Creangă sau Eminescu în presa vremii. Veți descoperi același tip de clasă politică în care energia și resursele națiunii erau risipite cu datul la gioale, pentru cauze proprii și personale, nicidecum pentru cei mulți și proști. Veți descoperi aceeași gargară retorică pompoasă și populistă, cu aria de acoperire neacoperită…Veți descoperi o copie a societății românești actuale atât de identică, încât până și câinii maidanezi care făceau victime pe stradă se regăsesc în ea. Veți descoperi același tip de mentalitate retrogradă a maselor ca și în prezent…
I.L. Caragiale: „În România, linguşirea şi hoţia sunt virtuţi“
” Din textele sale scrise în exil, se resimt revolta şi amărăciunea legate de România: „Şi cum ar putea fi altfel într-o ţară chemată de ieri, de-alaltăieri la luminile europene, şi care încă aproape exclusiv trăieşte din plugărie, în cea mai mare parte primitivă?”
„M-am exilat şi atâta tot. Aerul aici îmi prieşte, sunt mulţumit cu ai mei şi nu am ce căuta acolo, unde linguşirea şi hoţia sunt virtuţi, iar munca şi talentul vieţii demne de compătimit”, mărturişeşte, lezat, Caragiale. ”
Cred că e momentul acum să plonjăm printre statisticile de actualiatate, ca să ne cutremurăm scuturându-ne până la lacrimi, când vom citi și vom analiza profilul statistic al românului la început de mileniu trei. Iată doar câteva mostre, care vorbesc de la sine :
(să nu va pună păcatele să nu citiți până la capăt, că vă blestem !) ;))
Despre caracterul românului
Atunci când, la o “ședință”, am decis să punem bazele acestui blog, am făcut-o în speranța că va deveni o atitudine de luptă împotriva decăderii actuale a poporului, împotriva idioțeniei care a ajuns să ne caracterizeze, dar, în același timp, un deget îndreptat într-o direcție în care, credem noi, ar trebui să evoluăm.
Stăteam azi și mă gândeam… am depus niște eforturi ca să încercăm să arătăm că românul o poate lua și în altă direcției decât cea a îndobitocirii și a transformării într-o ciurdă de plăvani. Încep să am îndoieli, totuși… Românul este plugar prin excelență, prin definiție… Este exact genul care se așează în fața fierăriei lui Iocan, modelează o bucată de lut, face politică fără să știe ce este aia, și acceptă să i se spună că este prost și mănâncă… vorba lui Cocoșilă, nu a mea, căcat.
Românul este individul a cărui aspirație este, negreșit, căpătuirea. Nu pune mare preț pe suflet și pe dezvoltare intelectuală, pogoane să fie și bani la teșcherea! Că în rest nu mai contează. Da, se mai nimerește câte un Niculae, care în loc să grijească de vreo Bisisică ar vrea să cunoască, să învețe despre lume, despre viață, despre moarte… și mai știu eu despre ce. Dar cazurile astea sunt din ce în ce mai rare, și, nu știu cum m-ar înjura ‘nea Marin Preda, dar cred că ar fi trebuit să spună și că Niculae nu era copilul lui Ilie Moromete. Nu de alta, dar privind la rece aspirațiile tipic românești, copilul cu pricina pare să fi fost făcut cu altcineva.
Oricum, nu asta interesează, ci faptul că românului îi place să se afunde, ca porcul, în mlaștina imbecilității și ignoranței. Avea sclipiri, e adevărat, nu putem uita de Blaga (Lucian, bineînțeles), de Eliade, de Eminescu… Este nedrept că îi nominalizez numai pe ei, dar nu este vorba de rea voință, vă dați seama. Problema este că m-am cam săturat… Am cam obosit să mă simt un dinozaur printre tot soiul de intelectuali suficienți, de genunchiul broaștei. Ce facem, noi ăștialalți? Ne afundăm și noi, zâmbind amar, în mlaștina prostiei, sau ne tragem pe margine și ne depunem actele pentru emigrare? Sau ne închidem în casă și nu mai ieșim, nu mai dăm drumul la tv sau la radio și încercăm să ne conservăm pe noi, pentru noi?
Încă nu m-am hotărât, dar este cert, caracterul românului, nu că ar fi fost extrem de bun, s-a schimbat în foarte rău. Nici măcar munca moromețiană a pământului nu ne mai caracterizează. Mai degrabă o fac spusele mamei către fiu… “Fotbal nu știi să joci, manele nu poți să cânți, în Spania la căpșuni nu vrei să mergi… bine, dă la facultate să ajungem de râsul blocului”.
http://romanicaonline.wordpress.com/2010/03/21/despre-caracterul-romanului/
Caracterul hibrid al poporului român – Sorin Adam Matei
Specialist în sociologia comunicațiilor și a culturii, profesor în Statele Unite ale Americii, dar înainte de toate, observator al fenomenelor culturale, Sorin Adam Matei a dat curs invitației Fishington Post de a discuta pe marginea unicității poporului român, caracteristicilor acestuia de consum și a felului în care digitalul a influențat schimburile de idei. Sorin Adam Matei este autorul cărții “Boierii minții” și coordonatorul volumului de eseistică, “Idolii Forului“. În 2011 urmează să lanseze un nou volum – “Idei de schimb“.
Consumul este o formă de a crea o ierarhie socială, cei care cheltuiesc cel mai mult ar trebui să fie cei mai respectați. Este un tip de comportament mai mult feudal, neproductiv.
Românitatea. Există așa ceva ?
România este o țară de tip creol. Nu în sensul că este o țară tropicală, ci o țară de frontieră. Ca și civilizațiile creole ale Mării Caraibelor care amestecă elemente de civilizație și cultură foarte diverse, și România amestecă în structura ei etnică și culturală elemente din mai toate zonele europene și o bună parte a Orientului Mijlociu. Când mă întreabă cineva cum sunt românii, le spun că trebuie să se uite la ce mănâncă aceștia. Ei încep o cină mai bogată cu o gustare din Grecia sau Turcia – zacuscă sau salată de vinete, continuă cu o supă vieneză cu găluște și termină cu un desert franțuzesc. Este un lucru de care unora le este rușine, un lucru de care alții sunt foarte mândri. Românii sunt produsul unei istorii și a unui loc privilegiat. Sunt o civilizație de frontieră și asta le poate asigura un anumit avantaj în lumea aceasta în globalizare, o lume creolă în mișcare.
Ce ne definește ca popor ?
Dacă ne referim la etnia românească mulți vor fi foarte surprinși să își dea seama că suntem un amestec de elemente foarte contradictorii. Românii au o bună parte din materialul lor genetic împrumutat de la turci. Cercetătorii sunt din ce în ce mai convingători când spun că românii sunt un popor născut la încrucișarea mișcărilor sociale și etnice ale lumii. Amintesc aici de un eseu, mai mult de popularizare, privind componenta cumană a românilor, publicat de domnul Djuvara – știm cu siguranță din cercetări că există o componentă genetică asiatică foarte importantă în poporul român.
Există un model românesc de viață? Un fel de ’romanian way of life’ ?
Orice familie este tristă și bucuroasă în felul său – ca să fac o trimitere la Tolstoi. Cred că românii fac parte dintr-un spațiu cultural și civilizațional mai larg. Și anume, spațiul de frontieră care cuprinde o parte din Ucraina, România și Serbia. Țări peste care trec liniile de frontieră dintre Rusia, Orientul mijlociu și Europa Occidentală. Felul nostru de a fi este mai hibrid; îl împărtășim cu aceste popoare. Ar fi interesant să ne uităm mai cu mai mare atenție la serbi, o parte din polonezi și ruteni ca să vedem ce avem cu adevărat unic și original.
Bogdan Naumovici: „Românii sunt leneşi, dar au o părere foarte bună despre ei”
În cadrul campaniei realitatea.net „De ce NU iubim România”, creatorul celei mai bune reclame româneşti din ultimii zece ani a vorbit despre ceea ce îl deranjează la ţara în care s-a născut. Campania REALITATEA.NET nu are scopuri distructive, ba din contră. Considerăm că nu avem cum să devenim mai buni dacă vom continua să ascundem gunoiul sub preş.
„Cel mai tare mă deranjează la România că încurajăm mediocritatea, iar de aici se trag o grămadă de chestii rele. Nu ne place să ajutăm locomotivele, pe cei care fac performanţă. Suntem mult mai preocupaţi de cazurile sociale”, spune Bogdan Naumovici, Creative Director 23 Communication Ideas şi autorul spotului „Laser, frate!”, desemnat luna trecută cea mai bună reclamă românească din ultimii zece ani. „Se vede şi la concursurile de talente, la „Românii au talent” n-a câştigat cel mai talentat participant”, oferă publicitarul un exemplu.
Cum au dresat politicienii electoratul
Promovarea mediocrităţii nu se limitează însă la industria media, ci caracterizează toate nivelurile societăţii româneşti, de la politică la fotbal: „În 1990, când i-am avut pe Radu Câmpeanu sau pe Ion Raţiu candidaţi la preşedinţie, noi l-am ales pe Ion Iliescu cu 87%. Românii n-au vrut o influenţă occidentală, elegantă, l-au preferat pe Ion Iliescu, care părea unul de-al lor şi le dădea siguranţă. În prezent, aşteptările pe care le au oamenii de la politicieni nu sunt să nu fure, ci să fure dar să şi facă ceva. Modelele de succes ale funcţiei de primar sunt Radu Mazăre şi Gheorghe Pinalti, despre care se spune că au furat dar au şi făcut ceva. Am vorbit cu oameni care au astfel de aşteptări şi i-am întrebat: „Voi furaţi la locul vostru de muncă!” Au spus că nu, dar li se pare normal ca politicienii s-o facă. Nici nu le trece prin cap că o persoană ar putea intra în politică din vocaţie. Încurajarea mediocrităţii face ca românii să aibă aşteptări extrem de joase, iar un alt exemplu este fotbalul. Când naţionala joacă cu un adversar puternic, precum Italia, Olanda sau Franţa, ne bucurăm că facem zero la zero”.
Potrivit lui Bogdan Naumovici, glorificarea mediocrităţii în România îşi are rădăcinile într-o invidie distructivă. Creativul-şef de la 23 Communication Ideas spune că pizma se poate concretiza uneori în ceva constructiv, însă nu e cazul pe plaiurile mioritice. „Singurele topuri sunt cele ale milionarilor, Top 300, Top 500. Ne uităm la oamenii de acolo şi spunem: „Dă-i bă dracu, că toţi au furat”. Nu suntem interesaţi să învăţăm de la oamenii care au avut succes fără să fure”.
Leneşi, dar cu pretenţii
Pe lângă invidie, un alt defect al românilor este lenea, susţine publicitarul. „În mod paradoxal, românii sunt leneşi dar au o părere foarte bună despre ei înşişi. Ni se pare că suntem foarte şmecheri. Ne uităm la nemţi, vedem că au autostrăzi, o societate prosperă, civilizaţie, dar spunem despre ei că n-au simţul umorului. Pentru români nu cotează că inginerii germani sunt printre cei mai buni din lume. Ni se pare ciudat că o marcă de maşină cheamă în service-uri mii de modele pentru că bate nu ştiu ce piesă şi ne mândrim că noi am fi rezolvat problema cu o liţă”, arată Naumovici cum românii ilustrează adeseori proverbul „prostul nu e prost destul până nu e şi fudul”.
Colegii de la Gândul au lansat campania De ce iubim România. Anul trecut, REALITATEA.NET încerca România care ne place. Şi, oricât de multă nevoie am avea de o gândire pozitivă, nu ne-am putut abţine să ne gândim la motivele pentru care nu o mai iubim.
Unii ar spune că sunt 22 de milioane de motive pentru asta, dar e doar o glumă proastă. La fel ca multe alte proverbe de genul „Avem o ţară frumoasă, păcat că e locuită” care duc în acelaşi loc: România are „un ceva” deosebit care te face să trăieşti aici, în ciuda defectelor. O iubeşti, dar ca pe un viciu.
Ultima statistică privind criminalitatea în capitala Germaniei îi arată pe români pe primul loc la capitolul furturi din buzunare în 2013.
http://www.dw.de/cei-mai-mul%C5%A3i-ho%C5%A3i-de-buzunare-din-berlin-sunt-rom%C3%A2ni/a-17456075
IPOCRIZIA, HOŢIA SAU PROSTIA MENŢIN ROMÂNIA ÎN MIŞCARE ?
Ştiţi foarte bine că de la şoferul de camion sau autocar care fură motorină şi orice altceva poate atunci când nu este sever controlat, până la paznici şi femei de serviciu, toţi sunt mândri de această abordare – să plece cu ceva în plus acasă, în fiecare zi, cu ceva nemuncit! Masele în prostia lor sunt mândre de aceste abordări şi fericite când li se tolerează mai de sus un astfel de comportament, neştiind că cei care le tolerează aceste abordări, o fac doar ca să ajungă să le vândă preşul de sub picioare – şi să îi condamne pe ei şi generaţiile următoare să fie fericiţi că ciordesc un şurub în plus pe zi!
Am trecut de mult de fundul sacului, dar pentru că lăcomia este un motor puternic şi de neoprit, ea este alimentată cu credite externe! Doar trebuie lăsat ceva şi pentru generaţiile următoare: să plătească creditele de acum! Unii ciordesc şi alţii plătesc!
O carte de răsfoit: Hoția la români
Că românii fură, o știm și noi, o știu și străinii, mai ales după ce ne-au băgat în Europa. De ce fură românii? În orice caz, nu de sărăcie, așa cum se spune mult prea des. Între sărăcie și hoție este o legătură destul de vagă; nu una de la cauză la efect. Baciul mioritic este omorât să i se fure oile. De către unii care aveau, și ei, suficiente oi. Haiducii (tâlhari la drumul mare) sunt niște justițiari; prin hoție, ei fac un fel de dreptate. Tu, cititorule, cum te-ai simți, azi, dacă ar veni unii cu pistoale și ți-ar lua tot din casă? Zici că te-ai duce la Poliție, la Justiție, la Procuratură? Și dacă or fi mână-n mână?
Hoția la români vine, poate, din lipsa unor comunități cu relații sociale bine închegate. În satele românești n-a existat stâlpul infamiei ori închisoarea datornicilor, ca la nemți. La noi, atentatul la proprietatea altuia este privit cu indiferență. Un fel de încurajare. Noi zicem că „hoțul neprins e negustor cinstit”; dar hoțul, tot hoț rămâne.
Ne legănăm în iluzia că, pe vremea lui Țepeș, puteai să lași pungă cu galbeni în drum și a doua zi să o găsești tot acolo. Basme de adormit copii. Închipuiți-vă că azi, președintele ori primul-ministru ar da ordin să nu se mai fure în țară. Iar cei care sunt prinși că fură, să fie pedepsiți după lege. Ce ar urma în sondajele de opinie? Nu mai bine lăsăm noi lucrurile așa cum sunt, în buna noastră tradiție strămoșească?!
Aducerea în discuție, într-o carte, a acestui obicei păgubos (și pentru hoți!) e binevenită. Chiar dacă discuția este de o inutilitate perfectă. Sigur, românii nu se vor lasă de furat!
http://www.agrinet.ro/content.jsp?page=1257&language=1
Cele mai importante rezultate ale sondajului IRES realizat în august 2013:
Mai mult de două treimi dintre respondenţii la un sondaj IRES au auzit despre introducerea de către Patriarhia Română a slujbei pentru sfinţirea unui vehicul, 55% apreciind măsura bună sau foarte bună. Dacă 96% dintr români cred în Dumnezeu, 45% recunosc că își consultă horoscopul (16% chiar țin cont în activitatea zilnică de ceea ce le spun astrele), iar 20% dintre români au un talisman norocos
Concluziile aparțin unui sondaj realizat de INSCOP Research:
Aproape 45% dintre români cred că regimul comunist a însemnat „un lucru bun pentru România”. Cei din Banat, Crișana, Maramureș și Transilvania – cei mai reticenți față de comunism, moldovenii – cei mai favorabili .
47,5% dintre români consideră că Nicolae Ceaușescu a jucat un rol „mai degrabă pozitiv” în istoria României, potrivit acestui sondaj.
De asemenea, 44% dintre cei chestionați susțin că înainte de 1989 „se trăia mai bine” față de acum; spre comparație, 33% au răspuns că „se trăia mai rău”, iar 15% sunt de părere că „se trăia la fel”.
România stă pe net din WC-ul din curte. Au mai rămas 100 de localităţi fără Internet în toată ţara şi 3,21 milioane de locuinţe fără baie
privind alte servicii importante (reţinem că aproape 55% din gospodării nu au acces la internet la punct fix):
– În România, circa 3,21 milioane de locuinţe (38,1% din numărul total) au WC în curte;
– 3,4% din locuinţe nu sunt electrificate;
– 35% din locuinţe nu au acces la canalizare;
– 33% din locuinţe nu sunt racordate la reţeaua de apă.
România se află pe primul loc în topul țărilor cu gospodării care au WC-uri în curte, potrivit unui raport prezentat de Comisia Europeană.
40,7% din români au WC-urile în curte, față de doar 25% din populația Bulgariei. Pe locul al treilea se află Letonia, cu 15,8%. La polul opus se află Danemarca, Spania, Olanda și Suedia, unde procentul este zero, se arată în raport.
România conduce și în clasamentul mortalității infantile, cu 9,4% în 2011, chiar dacă situația s-a îmbunătățit față de 2001, când nivelul era de 18,4%. Pe poziția a doua se află Bulgaria, cu 8,5%. Media europeană este de 3,9% la o mie de nașteri.
29% dintre români se confruntă cu privațiuni materiale severe, fiind devansanți doar de bulgari (44%) și letoni (31%), potrivit celor mai recente date ale Comisiei Europene, din 2011. Românii sunt depășiți doar de letoni în privința greutăților întâmpinate atunci când apelează la serviciile medicale.
În 2011, 9,8% din femeile din România și 14% din bărbați au reclamat limitarea accesului la serviciile medicale, din diverse motive: prețul prea ridicat, distanța mare între domiciliu și unitatea spitalicească sau timpul îndelungat pentru cei înscriși pe listele de așteptare.
În ceea ce privește numărul persoanelor care ating vârstă de 65 de ani, România se află pe locul al patrulea, după Lituania, Letonia și Ungaria. Trei regiuni din România apar în clasamentul privind speranța scăzută de viață la bărbați: sud-est (69,5%), nord-est (69,6%) și Muntenia (69,7%).
Cel mai mult trăiesc bărbații din regiunea italiană Emilia-Romagna – 80,4%. Femeile din vestul României (76,9), din nord-est (77,2), nord-vest (77,2%) și Oltenia (77,3%) sunt și ele la coada clasamentului privind speranța de viață.
România rurală şi idilică nu există. Viaţa la ţară se trăieşte la coada vacii
Dincolo de imaginile cu focuri de tabără, copii cu clop pe cap care pleznesc de sănătate, femei îmbrăcate în port naţional care fac pâine şi brânză în casă, ţărani care joacă dansuri tradiţionale, viaţa la ţară se trăieşte la coada vacii, cu sapa printre răsaduri şi dimineaţa pe răcoare cu o coasă în mână.
PROFILUL STATISTIC al românului în UE:
un sărac bine educat, care moare repede. TOPUL european al calităţii vieţii România este a doua cea mai săracă ţară din Uniunea Europeană, însă economia ei pare printre cele mai sigure, cel puţin din punct de vedere al îndatorării statului. Românii au un nivel relativ înalt de educaţie, depăşind multe alte state din UE, însă speranţa lor de viaţă este printre cele mai mici din Europa, iar riscul de sărăcie este printre cele mai mari din UE, arată cele mai recente statistici europene
Produsul Intern Brut (PIB) anual pe cap de locuitor în România, raportat la preţurile curente, este al doilea cel mai mic din UE, cu 6.200 de euro, mai săraci ca românii fiind doar bulgarii, care au un PIB pe cap de locuitor de doar 5.400 de euro. Cei mai bogaţi din UE sunt locuitorii din Luxemburg, unde PIB-ul personal anual se ridică la 80.700 de euro, urmaţi de cei din Norvegia, cu 77.500 de euro, şi de cei din Elveţia, cu 61.900 de euro. Media europeană a PIB-ului anual pe cap de locuitor este de 25.500 de euro.
Românul: în pragul sărăciei, bine educat, cu speranţă mică de viaţă.
În ce priveşte vârsta populaţiei, România se află sub media europeană la bătrâni, dar şi la tineri. Categoria de vârstă de peste 65 de ani reprezintă 15% din populaţia României şi este egală cu categoria tinerilor cu vârsta sub 15 ani. Germania şi Italia au populaţiile cele mai îmbătrânite din UE, peste 20% din totalul populaţiei fiind reprezentat de cei peste 65 de ani. Cea mai tânără populaţie din UE o au Irlanda (21,6% din populaţie are sub 15 ani) şi Islanda (20,7% din populaţie are sub 15 ani).
România are printre cele mai mici speranţe de viaţă la bărbaţi, cu 71,1 ani, alături de Bulgaria 70,9 ani, Estonia 71,5 ani, Ungaria 71,6 ani. Media europeană este de 77,4 ani, cu cea mai mare speranţă de viaţă pentru bărbaţi în Islanda 81,6 ani, Elveţia 80,6 ani şi Italia 80,1 ani.
La speranţa de viaţă a femeilor, România stă la fel de prost, cu rata de 78,2 ani, media europeană fiind de 83,2 ani. Ţări unde femeile trăiesc la fel de puţin ca la noi mai sunt Bulgaria 77,9 ani, Letonia 78,9 ani şi Ungaria 78,7 ani. Femeile trăiesc cel mai mult în Italia, Spania şi Elveţia.
Riscul de sărăcie în România este printre cele mai mari din Europa. 21,9% dintre bărbaţii români se află în acest risc, fiind depăşiţi doar de cei din Spania (22,2%) şi din Grecia (22,5%). 23,2% dintre femeile din România se află în risc de sărăcie, fiind depăşite doar de cele din Grecia (23,6%). Cel mai mic risc de sărăcie din UE se află în Islanda şi în Cehia.
In ce priveşte nivelul de educaţie, România stă bine, situându-se peste media europeană la bărbaţi şi puţin sub medie la femei. 79,5% dintre bărbaţii din România au absolvit cel puţin liceul, acelaşi lucru fiind valabil pentru 72,4% dintre femei. Cel mai mare nivel de şcolarizare pentru bărbaţi se găseşte în Cehia, unde 94,8% au absolvit cel puţin liceul şi în Slovacia (93,5% cu liceul absolvit), iar la femei în Lituania (94,5% au absolvit liceul) şi Estonia (92,3% cu liceul absolvit). Cel mai scăzut nivel de şcolarizare se găseşte în Malta şi în Portugalia, cu o medie a persoanelor care au absolvit liceul sub 40%.
(- Statistica europeană ia în calcul numărul diplomelor, nu calitatea actului pedagogic și nici nivelul real al educației individului ! Damblarin)
Adevărul crud din statistici
În ciuda prejudecăţilor bine înrădăcinate despre nivelul înalt de educaţie al românilor, statistica ne arată o imagine dezamăgitoare.
Recensământul fie el şi deficitar ne oferă câteva date relevante. Aflăm de pildă că ”din totalul populaţiei stabile de 10 ani şi peste, 44,2% au nivel scăzut de educaţie (primar, gimnazial sau fără şcoală absolvită), 41,4% nivel mediu (posticeal, liceal, profesional sau tehnic de maiştri) şi 14,4% nivel superior”.
O comparaţie cu alte ţări este uşor de făcut. Vom lua doar câteva exemple. Potrivit datelor Băncii Mondiale, în anul 2010 în Marea Britanie forţa de muncă cu nivel de educaţie elementar reprezenta 19,20%, cei cu studii medii 44,40%, iar cei cu studii de nivel universitar 35,40%. În Germania, nivelul de jos însemna 14,90%, cel mediu 58,50%, iar cel superior 26,50%. În Franţa nivelul primar era de 24,20%, cel mediu de 44,10%, iar cel superior 31,70%. Cam acestea sunt proporţiile în ţările dezvoltate ale Europei: o medie largă şi două extreme înguste.
Sudul stă mult mai rău şi se apropie de situaţia României: În Portugalia de exemplu nivelul primar era de 65,20%, cel mediu de 18,60%, ial cel superior 16,20%. Italia stă ca proporţii puţin mai bine: nivelul de jos 36,50%, cel mediu 46,50, iar cel superior 17%.
Există ţări cu o situaţie cu totul diferită: în Israel de pildă avem o piramidă inversată – nivelul elementar reprezenta în 2010 abia 11,58%, cel de mijloc 40,80%, iar nivelul superior 46,02%. La fel stau lucrurile în SUA unde, spre deosebire de România şi cîteva alte ţări din sudul şi estul Europei, forţa de muncă de nivel superior este cea mai numeroasă (62%).
Să menţionăm totuşi că aceste statistici se referă nu la nivelul total al populaţiei, ci la acela al forţei de muncă înregistrate ca atare. În România de pildă, Banca Mondială oferă pentru 2012 o estimare de 17,10% pentru forţa de muncă de nivel universitar, înregistrând în 2010 15,70%.
Chiar şi aşa, făcând micile corecţii necesare, putem obţine o imagine relevantă. Ţările dezvoltate au în general un nivel mediu bine reprezentat şi un nivel superior de peste 20%. Iar cât priveşte România s-ar impune şi o altă corecţie. Statistica este serios deformată de industria diplomelor din universităţile particulare. O mulţime de posturi din sectorul de stat de nivel universitar ocupate de candidaţi cu diplome câştigate uşor nu îşi merită numele.
Dacă administraţia e atât de incompetentă, încât o spune şi primul ministru, este şi din cauza posturilor ocupate de aşa-numiţi absolvenţi de studii universitare. Nu dispunem de o statistică la nivel privat, căci aici am găsi poate o imagine mai apropiată de realitate. În orice caz, aceste statistici sunt o oglindă maliţioasă, care oferă românilor o imagine mai puţin măgulitoare despre ei înşişi.
Rezultate PISA 2012: Aproape 40% dintre elevii romani au dificultati sa citeasca si sa inteleaga un text si pot rezolva doar exercitii de baza la Matematica
In anul 2009, Romania s-a plasat pe locul 49 din 65, iar in anul 2006 am ocupat locul 47 in randul celor 57 de tari testate, informeaza si Ministerul Educatiei intr-un comunicat remis HotNews.ro.
Romanii, cei mai inculti europeni ? Suntem codasii Europei la setea de activitati culturale.
Dezinteresul romanilor pentru cultura nu poate fi motivat prin constrangerile cauzate de criza.
Nici in perioada de boom economic nu ne inghesuiam sa vizitam prea multe muzee sau sa vedem prea multe piese de teatru. Ori sa citim carti bune in mod regulat.
In medie, finlandezii cheltuiesc 11,3% din veniturile salariale pentru tot ceea ce tine de spectrul cultural. Pe ultima pozitie se afla romanii, cu 4,5% ! Care chetuiesc mai putin de jumatate decat ocupantii primului loc! Stam mai prost si decat bulgarii, vecinii nostri pe care-i privim cu atata superioritate!
Iar concluzia este rusinoasa pentru tara noastra! Pentru romani! Din toti europenii, romanii aloca cele mai mici sume pentru activitatile culturale. Cea mai mica parte din salariu!
TRĂIM CA SĂ MÂNCĂM! Românii, pe primul loc în UE în topul cheltuielilor cu mâncarea.
Așadar, la mâncarea cumpărată de fiecare european, avem o veste proastă. Românii sunt pe primul loc în topul cheltuielilor pentru mâncare. Altfel spus, dintre toți europenii, românii sunt nevoiți să dea cea mai mare parte din venituri pe mâncare.
Din toți europenii, noi dăm cea mai mare parte a salariului pe mâncare. Concret, 28,8% din salariul nostru este cheltuit pe alimente! Ceea ce înseamnă o suma importantă din salariu!
Procentual, cel mai puțin cheltuiesc pe mâncare britanicii: 9,1% din salariul mediu.
În concluzie, cred că, statistic vorbind, dacă Dumnezeu ar da curs doleantei exprimată prin versul dulce al unui cântec populist:
” – Doamne ocrotește-i pe români ! „, ar face o mare greșeală.
Pentru că ar perpetua și în mileniul al treilea, o mentalitate arhaică generatoare a unui destin tragic, ce a început în urmă cu două milenii. Ceea ce ar fi de neconceput din partea Lui.
Mai degrabă ar trebui să ne reformulăm:
” – Doamne altoiește-i pe români ! ” Poate ar ieși ceva bun…
Damblarin
Descoperă mai multe la DAMBLARIN: Pamflet, Caricatură, Miere și Venin
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
DAMBLARIN: Pamflet, Caricatură, Miere și Venin 
Un gând despre „ROMÂNUL ÎN STATISTICI”