MITICI CU MUȘTAR

” La Teiul cu castane, jucând table scapi de foame”

 Așa era scrijelit din briceag în coaja bătrânului tei din fața unui bloc cu patru etaje din vestitul cartier bucureștean Ferentari. Pe banca situată sub coronamentul copacului își făceau veacul aproape cotidian doi pensionari cu state vechi de plată: Mitică MUȘTERIU (zis Mitică 1), și Mitică TABLAGIU (zis Mitică 2).

Mitică 1 făcuse o școala de maiștri de partid pe vremea când posturile se ocupau pe cale partidică și lucrase toată viața ca și conțopist de birou. Birou din care mai ieșea din când în când prin ‘Secția a XI-a Deșeuri’, a unei fabrici de silicoane și tomberoane feroviare. Evident, pentru culegerea de informații (sau după caz, confecționarea lor), după cum îi solicita funcția.

Mitică 2 fusese plutonier plin (plin de sine), într-o secție de miliție sectorială a capitalei. Țoață viața s-a ocupat cu săltarea și reeducarea paraziților sociali care refuzau să muncească pe motiv de boală. Mitică 2 îi snopea-n bătaie în beciurile miliției, doar ca să se asigure că boala imaginată de ei devenea realitate și motivul legitim.

Miticii jucau table în fața blocului cu o mână, iar cu cealaltă scuipau semințe cât era ziua de lungă. În timp ce masturbau zarurile, cei doi făceau schimb de informații mai abitir ca o agenție de presă. Un fel de trecere în revistă gen ‘Sinteza zilei la umbra teiului bătrân’. Pentru acești tovarăși de suferință ce au împărțit banca de sub tei ani de zile, nici o bârfă jurnalistică nu era prea mică ca să nu încapă pe agenda lor editorială. Cum îi șade bine românului ajuns la vârsta senectuții.

Mitică 1: – Băi gabore, trage-mi-aș ciorapii pe moaca ta de boschetar, o auziși pe asta ?

Mitică 2: – Care, bă dihanie? Păi dacă n-o scuipi, eu de unde dracu să știu ce-ți coace prin cerebelu ăla de sifonar…

M 1: – Că și-a tras Putin radar performant, ca să-și protejeze granițele de sud ale imperiului și, cică revine la flota permanentă în Mediterană, ca să-și apere interesele în zona asta agitata. Al dracu rusnac, dacă bagă americanii scutu anti-rachetă în zonă, hop și el cu radaru.  Și cică vrea să dezvolte un nou sistem revoluționar de control al rachetelor balistice, ‘Vozzvanie’, care să facă inutil sistemul antirachetă american. Dar deocamdată îs numa vorbe mari mă.

M 2: – Pân’ americanu-i tare, nici în scutec nu ne doare… Auzi bă, lasă-l tu pe Putin, zi ce zici de treaba cu conservantu ăsta de Voiculescu, îl tund ăștia cu ghilotina sau o să îl dea iarăși scăpat printre zăbrele ?

M 1: – Io zic că e gata, asta e, și…alea, alea. Ponta deja a fugit în poante, adică pe vârfuri, ca balerinele, la Berlin, cu capu lui Voicuescu-n diplomat. O ajuns acolo tot o apă și-un săpun. Și s-o jucat cu Angela Merkel bau-bauwoling, popice cu capete de monștri. Ascultă tu la mine ! Treaba-i bună, da mai durează…

M 2: – Mai tacă-ți fleanca aia spurcată, că ăsta a fost securist de-al nostru, din vechiul regiment.

M 1: – Păi tocmai aici e punctu G, geostrategic al momentului. Schimbarea. ‘Vechii’ sunt scoși afară de pe ringul Eurovizionului de către ‘Noii’. Tot corupți și puși pe căpătuială, după modelul înaintașilor pe care acum îi execută, dar mai școliți, mai la zi. Și cred că ceea ce îi deosebește esențial de generația lui Voiculescu este că ‘Noii’ acum se apleacă să se alăpteze la țâța verde euro-americană, nu la aia de la Moscova, înroșită de la frecarea tradițională.

M2: – Băi Mitică, știi ce zic eu ? Uite, țara are nevoie de unu ca Gigi Becali mă. Ăsta le are pe toate mă. Pe toate alea de le vrea românu de rând. Bă, a furat Statu ? A furat ! Deci, îi merge mintea. Se descurcă. Cum face cum nu face, da a demonstrat că se poate. Dacă nu erau căcănarii ăștia de americani și Europa, nu ajungea el la mititica. Ți-o spune mandea. Verde-n față. Bă, dă bani la biserică ? Dă ! Dă bani la săraci ? Dă ! Ai văzut cum le-o trage la fițoșii ăia de se cred intelectuali ? Ai văzut cum îi spurcă cum îi vine la gură, fară să se teamă de nimenea ? Bărbat hotărât. Ăsta are stofă de președinte din popor mă. Poporu ar vota și mâine un român adevărat ca Gigi.

M1: – Fi-ți-ar machidonu de râs să-ți fie, băi Tablagiule. Păi de un cioban analfabet are țara asta nevoie ? De un Suleiman Magnificul, care șade cu sula-n mână pe post de sceptru pe un tron de bulibașă și se crede magnific când înjură la televizor presa sportivă ? Băi milițiene, se vede că tu ai cu două clase mai mult ca trenu.

M2: – Ce să-ți povestesc Mușteriule. Las că ai tu școală multă. De partid. Băi, dreptate are Băsescu când spune că școlile româneșți scot idioți pe bandă rulantă. Chestie cu atât mai valabilă pe vremea lui Ceaușescu și mai ales cu școlile de partid…Măcar dacă tăceai dracu ! Că poate te aude careva și te mai și crede…

M1: – A fost totuși o școală de maiștrii la urma urmei…Și uite diferența de mentalitate a ‘poporului’ din tine, comparativ cu modul în care văd eu lucrurile. Dar poate că ai doza ta de dreptate, pentru că ăia mulți gândesc ca tine. De aia nu ne poate vindeca nimeni de noi înșine, băi gabore.

M2: – Da ce zici tu bă, maistre, de ăștia cu Constituția mamii lor ? Io cred că ăștia mai tare o încurcă decât o descurcă. Na-ți-o frântă că ți-am dres-o ! care va să zică. Păi cică, ce avem noi nevoie și ce ne bagă ăștia ? Ia lămurește-mă și pe mine cum vine treaba cu drepturile și proprietățile homosexulalilor, băga-te în Constituție. Asta se vine că noi intrăm cu curu-n Europa ? Sau Europa intră în cur la noi, iar noi trebe să o întâmpinam cu bucile deschise ? Că nu înțeleg…

M1: – Băi Mitică, nu te pune nimeni să stai cu bucile răsfirate ca să-ți sufle vântu-n orificiu de să sune ca sirena-n port. Dar, ce-i drept, vremurile se schimbă sub nasu nostru, fie că ne place fie că nu. Vezi tu, când îi una nu îi alta și când îi alta nu îi una …Cu rușii și comuniștii am avut un fel de belele, cu ăștia avem un altu . O fi el cumva până la urmă. Dăți-i dracului bă Mitică. Care vrea să trăiască așa, n-are decât. Că cică doar o viață avem și o gaură-n cur. Dar e păcat de copiii ăștia pe care îi strică de cap.

M2: – Băi Mușteriule, păi de puteri sporite la Biserica Ortodoxă duceam noi lipsă mă ? Asta ne face pe noi să progresăm ? Să ne jupoaie popii mai abitir de acu încolo ?

M1: – Pe noi doi și restu țării nu ne face să progresam. Da pe ăia care au nevoie de sprijin electoral da. Că o să le predice popii în biserici la creduli pe cine să voteze, o să le spună care sunt ăia ‘bunii’. Adică, să-i voteze pe ăia care au grijă de Biserică.

M2: – Că de modul cum strică ăștia Constituția ca să se apere de brațul chior al justiției ciunge, ce să mai zic…O să transforme un Stat de drept într-un Stat deject. Iar noi, prostimea adicătelea, o să ne luăm șutu-n cur de o să ne iasă pe bot.

M1: – Auzi băi executante, tu muncești nu gândești. Știu, știu, ordinul se execută după aceea se discută. Hai să o lăsăm dracu de politichie și să ne întoarcem la Bucurestiul nostru iubit, în care ne târâim zilele ca babele șlapii pe asfalt. Băi, tu știai că Dunărea împarte capitala Ungariei în Buda și Pesta ? Dar metroul bucureștean împarte capitala României în două buzi ? Nu știai încă ? Banc vechi, băi plotonere cu mânere. De fapt, dacă stai bine să te gândești nici nu e banc. E o realitate puturoasă. Bucureștiul e una dintre cele mai împuțite capitale europene.

M2: – Ce naiba îți veni Mușteriule să vorbești de veceuri pe canicula asta, băi școlitule ?

M1: – Ascultă și o să înțelegi unde vreau să ajung. ECO Civica o făcut un studiu pe care l-a dat publicității. Fi pe vârfuri ! Ai ajuns ? În București fac rondul de zi și de noapte, nestingheriți, peste 50.000 de câini maidanezi, comunitari adicătelea. Da mă, ai auzit bine: cincizeci de mii de deponenți ! Liberi și neapărținători. Pe lângă ăștia se mai adaugă cei care dețin câini ca și animale de companie și ies cu ei la plimbare. Dar nu se apleacă să culeagă-n pungă rahatul cu fistic, pe care câinele iubit (și singurul prieten), îl împroașcă pe aleile capitalei. Fii atent, în fiecare zi se estimează că se depun cam 5 tone de rahat canin pe suprafața capitalei ! Calculul făcut de ECO Civica arată că dacă fiecare câine se răhățește doar o dată pe zi, la finalul zilei se strânge un camion de marmeladă. 365 de zile pe an egal 365 de camioane…Cam…Ioane ! Cam…Ioane…Nu crezi ? Și ce fac polițiștii bucureșteni vizavi de subiect ? Cică îi pândesc pe proprietarii de câini, să-i amendeze dacă ies la plimbare cu câinii neconstipați. Sau dacă stăpânii nu fac abdomene aplecandu-se de câte ori javra marchează teritoriul. Adică se fac și ei utili, că păzesc curu la câini.

M2: – Dracii să-i scarmene. Tu chiar nu ai glumit ? De aia duhnește așa la ceas de taină, când trag clopotele la căderea serii, după o zi dă caniculă ? Păi înseamnă că la ce concentrație de biogaz plutește în aerul orașului riscăm să ne trezim în același aer, de la vreo explozie, ceva…

M1: – Acum înțelegi de ce confundă bucureștenii muștele cu păsările colibrii și țânțarii cu elicopterele ? Băi, știi de ce Bucureștiul nu a fost vizat cu bombe de teroriștii islamici ? În islam câinele este considerat animal necurat. În statele cu regim islamic fundamentalist este interzisă posesia câinilor ca animale de companie. Chiar și în condiții de igienă și vizite la veterinar. Așa că mujahedinii se tem să pună piciorul în București, că îl consideră teren minat !

M2: – Băi Mușteriule, băi penalule, de unde îți vin ție ideile astea originale ?

M1: – De pe traseu. În timp ce povestim. Tablagiule, trebuie să-ți păstrezi o gândire pozitivă, să încerci să fii optimist chiar și când nu mai ai nici un argument. Să vezi partea amuzantă a lucrurilor chiar și când ești înconjurat numai de rahat. Dar dacă nu te-ai născut cu simțul umorului nu o să-ți reușească bă. Așa că, mai bine îi asculți pe alții…

– Tablagiule, hai că îți mai zic una tare, ce m-o plesnit chiar acum. Și ajunge pe ziua de azi, că uite că se înserează și mă năpădesc țânțarii :

Știi cum le zice la bucureștenii care calcă în căcat de câine ?

M2: – Nu

M1: – Mitici cu muștar !